Viziunea ARCAR
Terapia aplicată de Monica Mănăstireanu înseamnă abordarea tuturor problemelor pe care le are copilul cu TSA. De aceea, îi ocupăm în mod productiv copilului o mare parte din timp (8 ore), astfel încât la finalul terapiei recuperarea lui să reprezinte o dezvoltare armonioasă, unitară.
În conceperea planului de terapie, luăm în considerare toate aspectele vieții copilului. Ne adresăm așadar nu numai ariei cognitive, inteligenței copilului, ci și aspectelor emoționale și sociale, ca și activităților rutiniere și de igienă precum ritualurile de masă, baie, somn, însușirea trainingului de toaletă ș.a.m.d. Jocul și modul cum copilul își petrece timpul liber, dar mai ales comportamentele inadecvate reprezintă obiective majore în demersul nostru terapeutic. Discrepanțele uneori uriașe dintre diferitele arii de dezvoltare (nu include aici talentul deosebit pe care unii copii îl manifestă) mențin un aspect stigmatizant al copilului cu TSA. Scopul nostru este de a-i asigura copilului cu TSA o funcționare globală armonioasă.
Intervenția în comportamentele inadecvate precum comportamentele stereotipe și intersele restrictive/neobișnuite, rezistența la schimbare, insistența pentru rutină, fixații, agresivitatea și autoagresivitatea, crizele disruptive reprezintă centrul de greutate al activității noastre.
Comportamentele inadecvate sunt de cele mai multe ori cele mai invalidante și cele mai disturbătoare aspecte ale tulburărilor de spectru autist. Cu toate acestea, în mod surprinzător, deseori abordarea lor este ocolită în terapie.
De asemenea, comportamentele inadecvate impiedică învățarea și dezvoltarea copilului. Efortul terapeutic care exclude tehnicile de gestionare a acestora devine în condițiile date aproape o risipă de energie și de timp. De aceea intervenția directă asupra lor este esențială. Reducerea sau eliminarea comportamentelor inadecvate și implementarea alternativelor funcționale contribuie considerabil la creșterea calității vieții atât a copilului, cât și a părinților.
Achizițiile legate de toaletă și de diversificarea dietei alimentare ridică de multe ori probleme și au o componentă puternic socială: absența controlului sfincterian, faptul de a purta pampers la o vârstă la care ceilalți copii folosesc toaleta, incapacitatea de a comunica nevoia de a merge la toaletă, cat și faptul de a refuza mâncarea pe care ceilalți copii o mănâncă reprezintă un obstacol în dezvoltarea copilului și integrarea lui la grădiniță. De aceea, implementarea trainingului de toaletă și a celui de masă constituie o direcție strategică primordială în terapie.
Toate abilitățile menționate se câștigă pas cu pas prin tehnici specifice, adaptate fiecărui copil în parte.
În cazul repertoriului alimentar restrâns, întâlnit la mulți copii cu TSA, problema este mai mult decât una socială, aceasta afectând inclusiv sănătatea copilului. Intervenția noastră terapeutică are drept obiectiv, în acest context, strategii de lărgire a preferințelor alimentare, ca și alte tehnici care să conducă la o desfășurare cât mai firească și mai placută a mesei.
Condiția pentru ca obiectivele de mai sus să fie atinse și de altfel ceea ce asigură motorul oricărei schimbări este existența unei relații de securitate și încredere între copil și terapeut, a unui fond de plăcere pe care se desfășoară activitățile educative și joaca și a unei motivații puternice pentru învățare. Prin găsirea de stimuli noi și atractivi pentru copil, prin crearea de sisteme de premiere ingenioase, surprinzătoare, avem în vedere asigurarea complianței copilului și a unui cadru pozitiv de desfășurare a terapiei.
Programul copilului este conceput în așa fel, încât acesta să poată avea aceleași performanțe în camera de lucru și în afara ei ca și în orice moment al zilei. Activitatea terapeutică nu se va limita la camera de lucru, incluzând incursiuni in diverse locuri sau expunerea copilului la anumite situații, în funcție de obiectivele de moment ale terapiei.
Scopul nostru ultim este integrarea copilului la grădiniță și ulterior la școală. Decizia integrării copilului la grădiniță nu se face pe criteriul vârstei cronologice sau al timpului urmat de copil în terapie ( de exemplu, copilul a urmat un an de terapie și parintele decide să-l integreze la grădiniță), ci decizia aparține psihologului, decizie care se sprijină pe o serie de abilități ale copilului: de autoajutorare, de control al comportamentelor distruptive, de interacțiune socială, etc.(criteriile depind de fiecare copil în parte).
În viziunea noastră, recuperarea copilului cu autism inseamnă:
- independența funcțională a copilului cu autism
- integrarea la grădiniță sau în școală fără însoțitor