În acest moment vă pot spune că scriu cu foarte mare bucurie și cu satisfacție totală continuarea acestui articol, spre deosebire de primul articol pe care-l începeam povestind cum ”băiețelul nostru pierduse startul și nu dădea semne de recuperare…” (puteţi citi primul nostru articol aici: Daniela si Alexandru Almasi, parintii lui A.,- inceputul terapiei). Și când spun cu bucurie și satisfacție, o spun pentru că de la acel început și până în prezent am urmat o cale lungă, de peste trei ani de terapie ABA la domiciliu , o cale în care am avut încredere și de la care nu ne-am abătut, iar ca urmare a acestui fapt, astăzi copilul nostru se bucură de rezultate pozitive excelente și de o viață normală.
Vă spuneam și vă explicam în articolul anterior că A. începuse trainingul alimentar și trainingul de toaletă. Trainingul alimentar început și gestionat de Monica Mănăstireanu, a fost continuat și finalizat cu succes; a durat aproximativ un an de zile, timp în care, terapeutele sub atenta supraveghere a Monicai Mănăstireanu, l-au ajutat pe A. să-și însușească toate mâncărurile posibile și implicit abilitățile de autoservire în acest sens. Astăzi, el mănâncă singur, fără niciun ajutor, aproape orice fel de mâncare (principal, secundar, desert sau gustare), știe ce-i place și ce nu, este foarte manierat la masă, așteaptă să termine toată lumea dacă masa se ia în grup, la final își duce farfuria și tacâmurile la bucătărie și mulțumește întotdeauna pentru masă. Este o încântare să luăm masa cu A., indiferent că o facem în familie, în grup cu alte persoane, acasă, la restaurant sau oriunde pe planetă.
Pe lângă toate acestea, copilul și-a însușit și alte abilități legate de acest segment: poate să aranjeze singur masa, să-și pregătească singur un sandvici, și cu puțin ajutor (având in vedere că implică foc, apă clocotită sau cuțit), poate pregăti mâncăruri simple precum paste cu brânză sau salată orientală și ca ”ajutor de bucătar” la prepararea altor feluri de mâncare precum șnițel cu piure (preferatul lui), clătite etc. Poate vi se pare fantasmagoric având în vedere că are doar 6 ani, dar nu este deloc, este totul demonstrabil și este aplaudabil, atât pentru el, cât și pentru perseverența și dăruirea cu care terapeutele s-au implicat în aceste activități și pentru atenția sporită a Monicăi Mănăstireanu pentru orice detaliu al vieții și pentru abordarea cât mai firească a acesteia. Misiune îndeplinită cu mai mult decât succes!
Trainingul de toaletă, început în septembrie 2016 și gestionat tot de Monica Mănăstireanu, a fost de asemenea continuat și finalizat cu succes, după aproximativ 8 luni de zile. Acum cere singur să-și facă nevoile, merge singur la toaletă, se dezbracă, se șterge, trage apa, se spală și se șterge pe mâini, pleacă de la baie închizând ușa și stingând lumina. Totul de unul singur! Fără niciun ajutor, fără ca eu să am vreo intervenție în acest sens. Mai mult decât atât, a învățat și ”chestiuni de substanță”, precum că: ușa la baie trebuie să stea închisă atâta timp cât el este înăuntru, că nu are nimeni voie să intre peste el la baie fără să bată la ușă și că nici el nu are voie să intre într-o baie cu ușa închisă, fără a bate mai întâi la ușă. Misiune îndeplinită de asemenea cu succes!
Totodată, lui A. i-au fost dezvoltate și alte abilități precum: îmbrăcatul, încălțatul, împăturatul și aranjatul hainelor în dulap, abilitatea de a-și alege singur hainele în funcție de anotimp, vreme și temperatura de afară.
Bineînțeles că în paralel cu aceste activități, băiețelul a desfășurat pe parcursul celor 8 ore de terapie ABA , zeci de alte activități de ordin cognitiv, motric și de limbaj.
Limbajul expresiv, una dintre cele mai stringente și arzătoare probleme cu care A. s-a confruntat și care era imperios necesar să fie rezolvată, a fost tratată ca atare, s-a desfășurat ca un adevărat raport de forțe și a avut o amploare deosebită.
Niciun logoped din lumea aceasta nu va lucra în felul acesta cu un copil cu deficiențe de vorbire (am încercat și logoped înainte de a începe terapia ABA). Și iată de ce vă spun acest lucru: inițial A. a fost ajutat, prin multe strategii, să pronunțe sunetele pe care nu le putea pronunța (de ex. S,Ș,L,R etc), iar ulterior producția verbală a fost extinsă din aproape în aproape. Acest lucru s-a făcut de foarte multe ori, în fiecare zi.
Astăzi, A se exprimă liber și foarte corect din punct de vedere gramatical; mai întâmpină încă mici deficiențe în ceea ce privește topica în propoziție, însă se lucrează în continuare cu succes la acest lucru. Prin urmare, acest program continuă încă și în prezent, însă la un nivel extrem de complex, fiind astfel tratate și cele mai sensibile probleme în acest sens. Însă tot acest efort pentru limbaj, ar fi fost în zadar dacă n-ar fi fost completat în paralel de programele cognitive, care l-au ajutat pe copil să se exprime cu sens.
Pentru că credeți-mă, nu este de-ajuns ca un copil cu TSA să ajungă doar să vorbească, să se exprime; partea cea mai grea este de fapt cea care urmează, respectiv partea în care copilul trebuie să știe ceea ce vorbește, să se exprime cu sens.
Deși în mintea și-n sufletul nostru tot ceea ce ne doream era ca A. să vorbească, Monica Mănăstireanu ne-a repetat de la bun început, de nenumărate ori că aceasta va fi partea cea mai ușoară, și că important este de fapt ceea ce vorbește, nu doar că vorbește, și exact așa s-a și întâmplat.
Însă nici în acest sens nu au fost întâmpinate mari dificultăți, toate programele cognitive fiind abordate și parcurse într-un mod constructiv, fluent și foarte bine gândit de Monica Mănăstireanu, astfel încât acestea s-au îmbinat perfect cu restul programelor din limbaj, rezultatul fiind exact cel scontat, fără niciun fel de dubiu.
Dovada clară in acest sens, este chiar A., care ne uimește în fiecare zi prin felul în care se exprimă, logic, corect, fluent, politicos, uneori furios, alteori glumeț; într-o conversație A. poate reproduce discuții despre o anumită temă, poate face afirmații și pune întrebări potrivite interlocutorului, păstrând subiectul discuției până la sfârșit, fără a se abate de la acesta, decât cu mici excepții. De asemenea poate aduce argumente pertinente într-o discuție contradictorie.
Mai mult decât atât, odată cu dezvoltarea limbajului, copilul a dezvoltat și abilități sociale, o altă problemă stringentă, rezolvată de asemenea cu succes pe parcursul terapiei, prin abilitatea Monicăi Mănăstireanu și dăruirea terapeutelor, care pe lângă orele de terapie ABA la domiciliu, au desfășurat ore întregi alături de copil, în afara casei, vizitând nenumărate locații (parcurse inițial teoretic de către copil) pentru a ca A. să poată fi expus la tot felul de situații firești și pentru a le putea generaliza:
→ afară în curte și în parcuri unde a fost expus socializării cu alți copii; întrucât A. nu socializa adecvat în relația cu copiii, practic alerga prin parc aiurea sau se juca singur, nu știa să inițieze discuții sau jocuri cu alți copii sau să interacționeze cu aceștia chiar dacă ei doreau să interacționeze cu el. Terapeutele, sub îndrumarea Monicăi Mănăstireanu, l-au ajutat în mod cât se poate de practic și direct, abordând problema exact la locul faptei, respectiv în curtea din fața blocului și în parc, în fiecare zi timp de minimum două ore, expunându-l astfel pe A. la grupuri de copii, învățându-l să inițieze o conversație sau un joc cu aceștia, să explice regulile jocului sau să ia parte la jocurile altor copii de diferite vârste.
În prezent, ori de câte ori ieșim afară, mergem în parc, la locurile de joacă sau la petreceri, copilul se joacă adecvat și caută mereu compania altor copii, inițiind discuții și jocuri sau dorind să participe la jocurile altor copii, practic de fiecare dată își face foarte ușor noi prieteni, cu care, odată împrietenit este în stare să se joace ore în șir. Eu, în sfârșit, am ajuns la performanța mult dorită, de a-l urmări doar de pe margine, intervenția mea nemaifiind necesară aproape deloc.
Încă ceva foarte important, gestionat tot in cadrul terapiei ABA, este faptul că în parc de ex., băiatul meu nu mai pleacă niciodată din aria mea vizuală, fără să-mi spună sau fără să mă întrebe dacă poate merge într-un alt loc din parc, chiar dacă se află în plin proces de joacă; iar dacă merge înaintea mea, pe trotuar sau pe aleile parcului cu trotineta de exemplu, după câțiva metri, se oprește și se întoarce uitându-se dacă sunt în urma lui; acest lucru se întâmplă în orice altă locație, în care au loc acțiuni similare.
→ la supermarket sau la alte magazine cu diferite profile unde a fost învățat să cumpere, să-și aștepte rândul la casa de marcat, să poarte o conversație scurtă cu vânzătoarea;
→ la restaurant unde a fost învățat să citească meniul, să-și poată alege unul sau mai multe feluri de mâncare, să mănânce adecvat și la final să ceară și să achite nota de plată (pe noi ne distrează foarte mult felul în care el cere nota, ridică două degete chemându-l astfel pe chelner, acesta fiind și unul dintre momentele lui preferate atunci când luăm masa la restaurant);
→ la florărie sau la piață, la librărie, la bibliotecă, la biserică, la măcelărie, la service-ul auto, la gară, la aeroport, la picnic, nu cred că există locație care să nu fi fost vizitată cu folos, copilul fiind astfel expus practic la diferite și complexe situații, învățând astfel să fie asertiv, să se descurce și să socializeze singur.
El poate astfel, de exemplu, să-și cumpere singur dulciuri, înghețată, o jucărie, să facă împreună cu noi o listă de cumpărături și să participe activ la achiziționarea lor în supermarket, știe cum să se comporte adecvat dacă primește sau trimite un colet, știe să-și cumpere un bilet de autobuz sau de tren, etc., poate aborda un comportament corespunzător în orice locație pe care o frecventează.
De asemenea, tot în cadrul terapiei au fost abordate și altfel de programe care au ajutat și totodată au întregit recuperarea: activități sportive (volei, badminton, fotbal etc.), de motricitate fină (înșirat mărgele, pictat clasic sau pe diverse figurine, decupat, trasat, cusut, țesut, construit etc.)
Un alt program foarte complex, care se desfășoară deja de un an și jumătate, este calendarul. Acest program îl propulsează pe copil și mai mult în realitate, din punct de vedere temporal. În cadrul acestuia copilul ia contact și își însușește toate informațiile despre ceea ce înseamnă ziua, săptămâna, luna, anul, și totodată își însușește abilitatea de a reține date de naștere, informații despre sărbătorile anuale, despre evenimentele din viața de zi cu zi, de a face planificări, fiind astfel conectat automat la realitatea cotidiană.
Întrucât, pe lângă calendar, lui A. i-a fost introdus și programul cu ceasul, însușit perfect la 5 ani, în numai o lună și jumătate, acesta are acum posibilitatea de a planifica, de exemplu, un eveniment din toate punctele de vedere, luna, ziua, ora, locația (cum ar fi petrecerea de ziua lui).
O altă abilitate însușită prin intermediul terapiei ABA a fost vorbitul la telefon. A. nu avea răbdarea necesară să poarte o conversație telefonică de la un capăt la altul, lăsa telefonul din mână în timpul acesteia și pleca, nu știa să folosească adecvat acest aparat. Printr-o strategie implementată cu succes de către coordonator, și pus în scenă de către terapeute, copilul are astăzi abilitatea de a utiliza adecvat telefonul și de a purta orice fel de conversație, cu orice interlocutor.
Un alt subiect abordat în terapie ABA la domiciliu, și care a trenat pe tot parcursul acesteia, se referă la comportamentele problemă ale copilului, precum: faptul că îi împingea pe copii în parc, vorbea singur, nu voia să împartă cu alții, nu saluta, nu spunea poftim și mulțumesc etc. În acest caz, s-a întocmit o listă a acestor comportamente ale copilului, observate de către coordonator, terapeute și chiar de către noi părinții, acestea fiind rezolvate, rând pe rând cu succes (spun că a trenat pe tot parcursul terapiei, întrucât, deși toate problemele observate și marcate au fost rezolvate, au apărut altele noi pe parcurs, care la rândul lor au fost gestionate atunci când au fost observate, ș.a.m.d.).
O altă problemă, devenită tot mai pregnantă odată cu înaintarea în vârstă și cu înaintarea în terapie (programele din partea a doua a terapiei fiind din ce în ce mai grele și solicitante din punct de vedere cognitiv), a fost hiperactivitatea. Devenise o problemă, copilul fiind tot mai mult, într-o continuă mișcare, devenind astfel neatent și oarecum ineficient la programele foarte grele. Astfel că, Monica Mănăstireanu a abordat problema elaborând și punând în practică programe strategice, extrem de eficiente, care au redus într-un timp destul de scurt, vizibil și substanțial hiperactivitatea, copilul învățând astfel să-și controleze pornirile și trăirile.
Astăzi A. este foarte atent la tot ce se întâmplă în jurul lui, având capacitatea de a observa și reține lucruri, cuvinte sau situații chiar dacă este implicat într-o altă activitate.
De exemplu, pune întrebări referitoare la discuțiile noastre, în condițiile în care aceste discuții au loc în timp ce el rezolvă singur o fișă; sau poate citi o poveste scurtă și poate răspunde la întrebări din conținutul acesteia, chiar dacă noi purtăm discuții cu voce tare, în timp ce el citește această poveste, practic se poate concentra foarte bine la ceea ce face fără să se lase distras; sau deunăzi în timp ce mergeam cu autoturismul în vizită la niște prieteni care locuiau într-o localitate la ieșirea din Deva, ne-am trezit că A. ne spune că ”pe acest drum se poate merge și la Timișoara”, aspect observat de către el, în mersul nostru cu mașina, pe unul dintre indicatoarele stradale, în condițiile în care nu a fost niciodată la Timișoara și nu i s-a explicat niciodată care ar fi drumul. Orientarea geografică este oricum unul dintre punctele lui forte, niciodată nu uită un loc sau un drum pe care-l vizitează și poate să-l parcurgă ulterior.
Tot în cadrul terapiei ABA a învățat să scrie, să citească (citește la prima vedere și are chiar și capacitatea de a urmări un text citit de către altcineva, pe care poate să-l reia cu cititul, de unde a fost lăsat de către cealaltă persoană), să socotească (cu zecimale), să rezolve singur fișe (ajungând la performanța de a rezolva la 6 ani, fișe de clasa a doua), ș.a.m.d.
A. a învățat să privească viața, situațiile, problemele și din perspectiva lui, dar şi din perspectiva altor persoane, şi de asemenea a acumulat nenumărate cunoștințe generale despre diferite teme, a dobândit calitatea de a expune aceste cunoștințe (de a nara) și de a purta o discuție pe marginea unei teme.
Au fost abordate în cadrul terapiei și s-a pus de asemenea accent și pe finețuri precum glume, proverbe și expresii, chiar și pe minciună, aspecte despre care se știe că persoanele cu TSA nu le pot percepe și înțelege.
Monica Mănăstireanu a fost tot timpul conectată la mersul terapiei, fiind foarte receptivă și atentă la toate problemele existente sau care se ivesc pe parcurs și pe care le-a rezolvat imediat. Are așa … un al șaselea simț foarte bine dezvoltat în sensul acesta!
De exemplu la programul în care A. învăța să numere şi să se oprească la numarul cerut, terapeutele au insistat foarte mult dar A. nu a reușit să-și însușească programul sau îl făcea mecanic, continuând să numere de fiecare dată, fără să se oprească. Monica a rezolvat această problemă în 5 minute.
Sau un alt exemplu prin care poate fi redată vigilența coordonatorului se referă la răspunsurile pe care A. le dădea la diverse întrebări având subiecte foarte cunoscute. Monica, cu ochii ei de detectiv, a observat că el practic răspundea mecanic, și pentru a-l debloca și a-l face să gândească, a introdus un program, program care include o gamă foarte variată de întrebări din același domeniu sau din domenii diferite. Acest program, desfășurat zilnic, nu numai că l-a făcut să gândească singur, ci l-a și ajutat să-și însușească suplimentar, o mulțime de cunoștințe generale despre nenumărate subiecte, pe care în cadrul programelor inițiale nu ar fi reușit să și le însușească. Totodată acest program l-a ajutat să-și însușească și multe reguli precum să răspundă doar atunci când este întrebat, că nu trebuie să răspundă neîntrebat sau să nu intervină atunci când altcineva vorbește. Foarte ingenios.
V-am enumerat aici doar câteva dintre programele abordate în cadrul terapiei ABA, însă acestea cred ca sunt de ordinul sutelor, nu v-aș putea expune un număr; însă pot spune cu certitudine că modul în care fiecare program a fost abordat și implementat de către coordonatorul Monica Mănăstireanu a asigurat succesul terapiei, rezultatul fiind unul spectaculos. Practic terapia în sine a abordat toate segmentele de dezvoltare ale copilului și s-a desfășurat atât la măsuță cât și în afara casei, în orice locație sau mediu necesare pentru dezvoltarea cât mai firească a lui A. Niciodată copilul nu s-a simțit frustrat sau nervos în timpul terapiei, aceasta fiind abordată într-o manieră veselă, fiind combinată cu pauze de joacă. A. a fost întotdeauna încântat să facă activități, pentru că felul în care acestea au fost făcute, îi captau total atenția; abia aștepta să le reîntâlnească pe terapeute.
Precizez că toată terapia ABA, de la bun început și până în prezent s-a desfășurat acasă, la domiciliu, un mediu firesc și cunoscut copilului. Astfel că, făcând terapie Aba la domiciliu, adică, în mediul lui, A. s-a simțit mereu în siguranță, putând să-și însușească într-un mod cât se poate de natural programele din terapie. S-a profitat totodată de acest aspect, copilul însușindu-și în mod cât se poate de practic și ”la fața locului”, toate aspectele, problemele și situațiile pe care le pot genera și reprezenta cuvintele ”casă” și ”acasă”, vitale în dezvoltarea acestuia. Mai mult decât atât, noi părinții am avut întotdeauna acces necondiționat la desfășurarea terapiei, la orice oră, din orice zi, nu numai la ședințele de supervizare care se desfășoară o dată la două săptămâni. Consider că terapia ABA la domiciliu este un plus de neegalat în recuperarea copilului.
Menționez că A. nu a fost la grădiniță, anul acesta urmând a fi primul în care va merge, direct la grupa mare, întrucât nivelul cognitiv din prezent, cu mult peste cel al unui copil de 6 ani, precum și nivelul de socializare, îi permit să acceseze acest nivel de grădiniță. I-ar fi permis să acceseze chiar și clasa 0, însă am hotărât că grădinița este totuși un preambul care îi va asigura un start mult mai bun și peste care nu se poate sări.
Am ales ca A. să nu meargă la grădiniță, ci să facă 8 ore de terapie ABA la domicliu pe zi în ultimii trei ani, din 2 motive: primul este reprezentat de viziunea coordonatorului Monica Mănăstireanu, care consideră că un copil dezvoltat prin terapie, din punct de vedere cognitiv, social și mai ales verbal, se poate descurca și integra foarte ușor la grădiniță si ATENTIE fără însoțitor, acesta fiind nivelul pe care Monica Mănăstireanu dorește să-l implementeze fiecărui copil cu care lucrează. Cel de-al doilea motiv, a fost reprezentat de faptul că, aflat în colectivitate, copilul s-ar fi îmbolnăvit des, momente în care acesta ar fi putut pierde ore prețioase de terapie, ore care valorificate astfel ne-au asigurat acest rezultat. Prin urmare consider că alegerea făcută, a fost inspirată și corectă, așa cum s-a dovedit a fi și încrederea în coordonatorul Monica Mănăstireanu, încredere pe care am ales să i-o acordăm în mod neîndoielnic, de la începutul demersului terapeutic de terapie ABA la domiciliu și până în prezent, fără nici un regret ulterior, dimpotrivă!
Monica Mănăstireanu este o persoană corectă, concretă, cu un nivel profesional greu de egalat, cel puțin la noi în țară, spun eu, o persoană pentru care recuperarea copilului primează dincolo de orice alte probleme auxiliare apărute pe parcursul terapiei. Pentru ea contează doar recuperarea copilului, întrucât este genul de profesionist care se hrănește cu rezultatele și performanțele obținute. Ea întotdeauna spune că munca ei este de fapt viața ei, aspect pe care l-a demonstrat în fiecare zi de când o cunosc și până în prezent. Are un suflet imens care completează perfect calitățile ei profesionale! Sinceră să fiu, mă simțeam oarecum nesigură atunci când ea era plecată din București; și nu pentru că în acest timp am fi avut vreo problemă în terapie sau pentru că fetele nu s-ar fi descurcat sau altceva de genul, ci pentru că pur și simplu, știind-o aici aproape, aveam întotdeauna senzația de siguranță, senzația că A. este în siguranță și că nu ni se poate întâmpla nimic rău în această importantă ”călătorie” pe care o aveam de făcut!
A. o iubește și are foarte mare încredere în Monica, și ori de câte ori vine în supervizare își dorește să stea lângă ea, să stea la ea in brațe, să se joace împreună cu ea; iar când Monica îi spune sau îi arată ceva în mod expres lui, el reține, și de fiecare dată când se ivește ocazia să spună sau să arate acel lucru, specifică mândru și cu foarte multă siguranță ”mi-a spus/arătat Monica…” Sau uneori fiind foarte atent și receptiv la indicațiile pe care Monica le dă terapeutelor, dacă cumva acestea nu respectă intocmai, el intervine spunându-le ”Monica a spus să faci așa …”
Dacă vă doriți o opinie reală cu privire la copilul dvs, la gradul de afectare sau la posibilitatea de recuperare a acestuia, abordați-o cu încredere. Veți obține de la ea informații și perspective pe care mulți dintre psihiatri nu vi le vor oferi. Ca urmare a experienței vaste acumulate pe parcursul a mai bine de 15 ani, întotdeauna știe ce spune și întotdeauna se întâmplă exact așa cum spune ea (din experiență vorbesc); nu este genul de profesionist care să vă inducă în eroare dându-vă speranțe false doar pentru ca vă vede necăjiți.
Și să știți că nu contează numai demersul procesului terapeutic propriu-zis și corectitudinea cu care este aplicată aceasta, foarte importantă este, și contează foarte mult, măiestria și talentul psihologului coordonator. Pentru că experiența și dăruirea sunt oricum obligatorii.
Și nu pot încheia fără a face referire și la subiectul fierbinte al momentului în acest domeniu, respectiv acea faimoasă diplomă BCBA, pe care o flutură mândri, diverși ”profesioniști ABA”, diplomă obținută foarte ușor, de către oricine își dorește să o obțină, chiar și de către persoane fără facultatea de psihologie sau de către persoane care au terminat o altă specializare. Orice persoană interesată de această diplomă, poate urma un curs și dacă deține aproximativ 5.000 €, poate obține foarte ușor această așa zisă calificare, care însă nu le conferă și calitatea practică și rezultatele pe care ar trebui să le aibă în recuperarea copiilor cu autism. Monica Mănăstireanu și echipa dumneaei nu dețin această diplomă, și cu toate acestea au zeci de copii recuperați la nivelul copilului meu.
Vă spun aceste lucruri, pentru că am fost în locul dumneavoastră acum trei ani, iar faptul că am ales un om ale cărui rezultate au vorbit de la sine, în locul unei diplome (știm cu toții cum se obțin diplomele în ziua de azi, iar acest domeniu nu face excepție), a adus liniștea, bucuria și binecuvântarea în familia noastră. Vă spun aceste lucruri, scriu acest articol, pentru ca părinții să poată avea elemente de referință reale. Fac totodată mențiunea că munca psihologului Monica Mănăstireanu, este și foarte transparentă, eu sau alți părinți putând fi contactați prin intermediul dumneaei, pentru ca dumneavoastră să puteți beneficia de experiențele noastre prin viu grai, sau și mai simplu prin exemplul cel mai concludent, copilul recuperat.
Vă pot spune totodată, că la început, după ce am luat contact cu diagnosticul copilului, și după ce am contactat-o pe Monica Mănăstireanu, care în acel moment nu avea niciun loc disponibil (menționez că dumneaei lucrează cu maximum 7 copii, pe care-i cunoaște în cel mai mic detaliu, aspect care asigură astfel succesul terapiei), la îndemnul dânsei, până la eliberarea unui eventual loc, am încercat ”terapia ABA” la un centru din Cluj, cu un ”specialist BCBA”. Cred c-am fi stat și 10 ani în terapie și copilul nu s-ar fi recuperat nici până la 10% din nivelul la care se află acum. Pe lângă că era și de trei ori mai scump, nivelul de lucru era egal cu Ø.
Întrucât dețineam foarte multe informații de la întâlnirea prealabilă cu Monica Mănăstireanu, la centrul din Cluj puneam foarte multe întrebări despre când și cum vor începe să se desfășoare activitățile aferente terapiei, sau întrebări despre rezultatele pe care nu le vedeam, întrebări care deranjau și la care mi s-a oferit un răspuns uluitor: pentru a vedea rezultatele copilului pot să verific fișele întocmite de terapeuți. De ce să mă intereseze niște fișe? De ce nu pot vedea rezultatele în evoluția copilului meu? În demersul terapeutic de terapie Aba la domiciliu cu psihologul Monica Mănăstireanu, rezultatele s-au văzut din prima săptămână de lucru și au continuat în aceeași manieră ireproșabilă și incontestabilă până în prezent.
După două luni am plecat de acolo. Două luni în care copilul meu a făcut un fel de matching, s-a jucat cu mâinile în apă, a pictat, mâzgălit mai bine zis, fără nici un sens și fără nicio intenție ca această activitate să ia vreo traiectorie precisă, două luni în care nu s-a reușit introducerea nici măcar a unui aliment în condițiile în care el mânca doar banane, prăjiturele Barny și piure pasat de legume, două luni în care s-a încercat un training de toaletă cu copilul direct pe wc, îmbrăcat (n-am înțeles niciodată rostul acestei abordări) și care ar fi urmat să se finalizeze la începutul verii, când copilul meu ar fi fost învățat, citez ”să facă pipi afară în curte pe furnici”. Aceasta a fost abordarea ”profesională” a unui ”specialist BCBA”, cu care eu am luat contact.
Șansa noastră din fericire a fost Monica Mănăstireanu, în care am avut încredere din primul minut, pentru care m-aș fi mutat și-n Japonia dacă acolo ar fi decis să-și continue viața și activitatea. Am avut norocul de a fi fost preluați de către aceasta, (unul dintre copiii cu care lucra, finalizând terapia), și am început terapia ABA la domiciliu exact în ziua in care băiețelul nostru împlinea 3 anișori. Am ales un profesionist cu rezultate palpabile, un profesionist care a terminat facultatea de psihologie, nu un simplu curs, un profesionist cu o experiență vastă și valoroasă în recuperarea copiilor cu autism, aspecte care au asigurat reușita terapiei și a recuperării ireproșabile a copilului meu, alegeri care ne-au redat practic viața, atât nouă, dar în special copilului nostru. Iar dac-ar fi s-o iau de la capăt mâine, Monica Mănăstireanu ar fi categoric alegerea mea, fără excepție! Nu cred că vom fi vrednici să-i mulțumim niciodată pentru tot!
Aceleași considerații și terapeutelor care s-au dedicat trup și suflet, zi de zi, în recuperarea copilului nostru, cărora de asemenea, le mulțumim!
Daniela și Alexandru, părinții lui A
24 iunie 2019
