În urmă cu trei ani, fiul nostru A. a fost diagnosticat cu ADHD. La aflarea veştii, am fost afectaţi emoţional, dar am avut norocul să găsim echipa doamnei Monica Mănăstireanu, care prin implicarea şi profesionalismul ei, a reuşit să facă din copilul nostru ceea ce noi nu speram.
Astăzi, urmare a efortului depus de această echipă, A. este un copil comunicativ şi spontan, dornic să meargă la şcoală, să înveţe şi să afle lucruri noi.
La acest succes şi-au adus aportul şi terapeutele. Aceste fete minunate au reuşit sub îndrumarea psihologului Monica Mănăstireanu să-l facă pe copilul nostru mai prietenos, mai prezent la tot ceea ce se întâmplă în jurul lui şi să fie mult mai afectuos cu noi părinţii.
Am fost plăcuţi impresionţi de faptul că, atunci când se întoarce de la şcoală, ne povesteşte ce activităţi a desfăşurat în cursul zilei respective, ce a făcut în cadrul fiecărei activităţi, fişele pe care le-a rezolvat, precum şi lucrurile care i-au plăcut cel mai mult sau care l-au supărat în acea zi şi cu ce copii s-a jucat în pauză.
A., cu ajutorul terapeutelor a devenit independent în sensul că se îmbracă, se dezbracă şi mănâncă singur, de multe ori fiind supărat că nu-i dau voie să spele farfuria din care a mâncat.
La început, lui A. nu prea îi plăcea să se uite la desene animate, nu era la curent cu desenele animate ceea ce îl afecta mai mult sau mai puţin pe plan social şi psihologic, se simţea marginalizat, depăşit de subiectele discuţiilor dintre copiii de aceeaşi vârstă.
Acum, lui A. îi plac foarte mult desenele animate, este la curent cu personajele celebre de desene animate despre care ceilalţi copii discută. În afară de desene, lui A. îi place să se joace diferite jocuri adecvate vârstei, ale căror reguli le cunoaşte şi ştie să le explice altora : x şi 0, Spânzurătoarea, Cât e ceasul lupule, Flori Fete şi Băieţi, Ţările etc.
În timpul liber, lui A. îi place să deseneze, să coloreze, să iasă în parc să se joace cu copiii şi să se uite la desene animate.
De asemenea, observ că A. este tot mai spontan. Într-una din zile când a venit de la şcoală, mi-a povestit că a fost certat de doamna învăţătoare pentru că s-a dat huţa între două bănci şi a căzut şi de îndată ce doamna s-a întors cu spatele, a repetat procedeul pentru că nu mai avea cum să-l vadă ca să-l certe, ba mai mult nici nu a mai căzut.
O altă situaţie amuzantă a fost când Monica i-a explicat ce înseamnă garsonieră, iar A. pentru că uitase, s-a dus la terapeută şi a întrebat-o la ureche, ca să nu-l audă Monica: ” Cum se numea locul ăla cu o singură cameră dintr-un bloc, că am uitat şi mă întreabă Monica mai târziu”.
De unde înainte era dezinteresat să asculte poveşti, să discute de anumite teme de cunoştinţe generale, acum copilul nostru este nerăbdător să vină terapeuta să afle şi să povestească cu ea cât mai multe despre Dinozauri, Vulcani, acestea fiind subiectele lui preferate – dar şi despre Cântăreţi Celebrii (preferatul lui este Smiley), Zonele Polare, Planeta Pământ, Corpul Omenesc, Animale, Anotimpuri, Familie etc.
Îi place când terapeuta îi citeşte poveşti şi apoi este aşa de fericit când amândoi se transpun şi se deghizează în personajele din poveste.
Între terapeută şi A. s-a creat o relaţie foarte frumoasă de prietenie, aceasta fiind implicată foarte mult în educarea şi formarea copilului nostru, toate acestea făcând ca A. să fie un copil vesel şi iubitor. A. este foarte entuziasmat de legătura pe care o are cu terapeuta, primind multă afecţiune din partea acesteia, motiv pentru care copilul nostru dezvoltă o mai mare încredere în sine şi relaţionează mult mai bine cu cei din jurul său.
Orice problemă a întâmpinat A., a fost abordată şi rezolvată de Monica Mănăstireanu, terapeutele continuând şi noi ca părinţi preluam menţinerea comportamentului gestionat.
Pentru toate aceste realizări ale copilului nostru, mulţumim întregii echipe pentru efortul depus, pentru profesionalismul şi dăruirea de care au dat dovadă şi recomandăm cu căldură această echipă de oameni minunaţi.
Carmen Orş, mama lui A.
17 iunie 2016