Gestionarea comportamentelor problemă legate de comportamente stereotipe/repetitive şi interese restrictive, neobişnuite, speciale
Aceste comportamente şi interese speciale pot lua forme diverse şi pot varia odată cu dezvoltarea copilului.
1. Comportamente stereotipe/repetitive
fluturarea mâinilor, mişcarea degetelor, săritul pe loc, balansarea corpului;
rotirea obiectelor sau a unei părţi dintr-un obiect (Ex: roata maşinii);
lingerea obiectelor, băgatul obiectelor în gură (inclusiv suptul bluzei cu care este îmbrăcat), mirosirea obiectelor sau a persoanelor;
deschiderea şi închiderea uşilor/sertarelor, aprinderea şi stingerea luminilor, strângerea obiectelor în grămezi, aruncarea din mână a obiectelor (ex: cariocile într-un anumit fel), alinierea obiectelor, privitul obiectelor în cadere;
comportamente stereotipe verbale: producerea de sunete stranii, repetitive, repetarea anumitor sunete, repetarea cuvintelor, repetarea constată a aceleiaşi întrebări (comportamente care interferează cu interacţiunea socială).
Comportamentele stereotipe pot fi stânjenitoare pentru părinţi în public şi pot determina limitări majore în activităţile sociale ale membrilor familiei şi interferează cu posibilitatea familiei de a frecventa diverse locuri publice.
2. Interese restrictive, speciale
Interese speciale pentru: date de naştere, cifre, calcule matematice, interfoane, cabluri, ghene, roboţi, dinozauri, lifturi, metrouri;
Ataşamentul copilului faţă de un anumit obiect;
Reacţie extremă ori de câte ori intră în contact cu un anumit obiect (anumite frici nejustificate): aparate electrocasnice, dulapuri/debarale, uscătorul de păr, aparatele de uscat mâinile, aparatul de tuns etc.
Aceste interese speciale ocupă mult timp şi pot împiedica implicarea copilului în alte activităţi.
Gestionarea comportamentelor problemă legate de dificultatea acceptării schimbărilor/ rezistenţa la schimbare, insistenţa pentru rutină, fixaţii
În această categorie, pot fi recunoscute următoarele situaţii:
Copilul doreşte să desfăşoare activităţile în acelaşi fel, fără variaţii spontane;
Rezistenţă la schimbarea poziţiei obiectelor sau a mobilei în casă (insistenţa ca obiectele să fie puse la locul lor);
Incapacitatea de a accepta schimbările, de exemplu înlocuirea obiectelor stricate;
Nu acceptă modificări în rutine sau în orar;
Vrea să-i fie schimbate toate hainele atunci când se udă puţin pe mâneca bluzei;
Nu acceptă intervenţia altei persoane în jocul său;
Insistenţa de a merge pe acelaşi traseu;
Este interesat doar de subiecte de discuţie care au legatură cu interesele lui speciale (cabluri, interfoane, dinozauri, lifturi, etc) şi introduce în orice fel de conversaţie tema favorită.
Aceste probleme impun nişte restricţii majore asupra vieţii de familie. Familia este practic forţată să urmeze o secvenţă rigidă de activităţi previzibile şi trebuie să evite orice schimbare sau situaţie neaşteptată. Atunci când au loc schimbări inevitabile sau nu se pot evita situaţiile neaşteptate se ajunge adesea la crize, manifestări agresive sau autoagresive.
Gestionarea comportamentelor problemă legate de hiperkinetism şi deficit de atenţie
Deficitul de atenţie se întâlneşte deseori ca simptom asociat simptomatologiei autiste şi reprezintă un impediment în învăţare. Este de asemenea unul dintre semnalele evidente ale unei dezvoltări atipice a copilului. Cu toate acestea, nu întotdeauna dificultatea de concentrare a copilului este intrinsecă, organică. De multe ori aceasta reprezintă o consecinţă a unui mediu de învăţare necorespunzător nevoilor unice ale copilului.
Deficitul de atenţie constituie o problemă/ obstacol major în procesul de învăţare şi dezvoltare a copilului. Acesta se poate diminua şi uneori chiar elimina prin acţiunea sinergică dată de medicaţie, de tehnici şi strategii terapeutice specifice fiecărui copil în parte şi prin specificitatea aplicării fiecărui program sau activităţi din cadrul terapiei comportamentale.