Ma numesc Gabriela, sunt mama unei fetite minunate pe nume S., familia noastra era minunata si perfecta, pana in momentul cand S. a fost diagnosticata cu TSA (tulburare de spectru autist). Pana la varsta de un 1 an si 9 luni nimic nu prevestea acest lucru, fetita mea avand o dezvoltare normala si armonioasa. A inceput sa mearga la un an si o luna, a stat in sezut la cinci luni, chiar in jurul varstei de 7 luni incepuse sa gangureasca silabe simple ma-ma, ta-ta. Dupa 1 an si 9 luni am inceput sa ne ingrijoram, totul parca se pierdea: contactul vizual era inconstant, nu raspundea la nume, daca era lasata in fata televizorului nici macar nu observa daca intra sau iese cineva din camera, alinia jucariile, mergea pe varfuri, iar atunci cand voia ceva ne lua mana si o indrepta catre obiectul dorit.

Am hotarat sa consultam un medic de specialitate, iar acel medic ne-a confirmat temerea noastra, diagnosticul de tulburare de spectru autist (TSA). Incertitudinea si frica ne-a cuprins si un val negru mi-a acoperit fata nemaivazand nicio iesire din aceasta situatie.

Recomandarile doctorilor au fost 2 ore de terapie ABA pe zi, 5 zile pe saptamana, integrarea in colectivitate si restrictionarea accesului la orice fel de gadgeturi pe motiv ca acestea influenteaza in mod nefavorabil evolutia copilului. Eu ca parinte sunt de acord cu recomandarea Monicai Manastireanu in privinta faptului ca atat timp cat fetita mea se uita un timp limitat si un continut adecvat varstei, va invata multe lucruri si din desene animate sau joculete educative.

Nestiind nimic despre terapia ABA am mers la centrul recomandat de medic, am facut naveta la Bucuresti ducand fetita la un centru. La acest centru nimeni nu ne-a informat cu privire la ce avea S. sa faca. La 3 luni de zile se tinea o sedinta de coordonare unde mare lucru nu ni se explica, ni se dadea un dosar in mana din care noi ca parinti trebuia sa ne informam. Nici terapeutul, nici coordonatorul centrului nu ne­-au explicat ca noi ar trebui sa continuam in aceeasi maniera acasa.

A venit timpul ca S. sa mearga la gradinita in colectivitate conform recomandarilor doctorilor, dar si a terapeutului de la centrul unde S. mergea, spunandu-ne ca se va dezvolta in colectivitate imitand ceilalti copii. Dar nu a fost asa.  S. cand mergea la gradinita tot timpul plangea dupa mine, nu voia sa participe la activitati cu ceilalti copii, nu manca, nu se juca corespunzator. Noi nefiind multumiti de cum decurgeau lucrurile in terapie si la gradinita, am inceput din nou cautarile pe internet si toate duceau catre pagina https/autisminfantil.ro.  O data citite descrierile parintilor cu privire la copilul lor, ne-au dat speranta si incredere ca cineva in aceasta lume chiar recupereaza copii, iar acea persoana este Monica Manastireanu.

Nu am ezitat si am contactat-o chiar intr-o zi cand asteptam in fata gradinitei pentru ca S. nu voia sa stea tot programul si tot timpul eram sunata sa o iau. Niciodata nu am sa uit acea zi atat de importanta pentru mine, pierduta in ganduri si cu dorinta sa fac ceea ce este mai bine pentru copilul meu. Monica Manastireanu mi-a raspuns la fiecare intrebare, cu toate ca locurile erau ocupate si mi-a spus de la inceput acest lucru, insa ne-a acordat o consultatie pentru a o vedea pe S. Doar vorbind cateva minute cu Monica Manastireanu la telefon, mi-am dat seama ca ea este colacul nostru de salvare si astfel nu vom ajunge in largul marii involvurate.

Am intrerupt colaborarea cu centrul la care fetita mea mergea deoarece nu avea niciun progres, ba chiar de fiecare data cand o luam acasa era agitata, drumul spre casa era chinuitor, plin de urlete si tipete. De asemenea, nici la gradinita nu a mai mers deoarece educatoarea ne-a recomandat sa consultam pe cineva de specialitate.

De la prima noastra intalnire cu Monica Manastireanu am ramas placut surprinsi despre felul cum ni s-a explicat fiecare detaliu despre TSA, despre desfasurarea terapiei ABA acasa  timp de 8 ore pe zi si ne-a informat ca eu voi fi terapeutul lui S. Nimeni pana acum nu ne-a dat atatea informatii despre terapia ABA. Inca o data mi se confirmase ceea ce stiam deja, ca vreau ca Monica Manastireanu sa faca parte din viata si povestea noastra, sa ma coordoneze pe mine ca mama terapeut ABA. Monica ne-a explicat si rolul gradinitei, recomandandu-ne ca S. sa mearga la gradinita in momentul cand va fi pregatita, fara insotitor.

Locurile erau ocupate la acel moment si trebuia sa asteptam, iar Monica Manastireanu ne-a sfatuit sa continuam sa facem terapie ABA. In aceasta perioada ne-am mutat la Bucuresti, am tinut legatura cu Monica pana cand intr-o zi ne-a surprins cu vestea mult asteptata si dorita ca incepand cu luna mai 2022 ne va prelua impreuna cu colega ei, Ermina Popescu.

Ermina Popescu mi­­­­­­­­-a tinut un training detaliat cu cele mai importante informatii despre procesul terapeutic. Eu la inceput aveam emotii foarte mari si nu stiam daca voi putea duce la capat o misiune atat de importanta: recuperarea omuletului meu. Dar in tot acest proces am fost ghidata, incurajata si sustinuta de Monica si Ermina. La fiecare activitate, nu doar mi s-a explicat fiecare detaliu, dar au fost roluri de play pentru a putea intelege foarte bine. Erminei Popescu nu ii scapa niciun detaliu, este foarte atenta si explicita, un om dedicat meseriei, un om care iubeste ceea ce face.

De asemenea, Ermina m-a ajutat cu idei pentru organizarea camerei de lucru, cu activitatile din mediul functional, cu trimiterea materialelor de care S. avea nevoie. Ii multumesc pentru numarul de ore petrecute alaturi de noi, pentru tot suportul si rabdarea pe care a avut-o cu mine explicandu-mi fiecare nelamurire si intrebare.

Relatia cu fetita mea a devenit mult mai buna, de cand am inceput sa ne petrecem timpul impreuna facand activitati constructive, dar si distractive. La inceput, S. era un copil agitat, plangea fara motiv, nu asculta si avea multe autostimulari, astfel activitatile noastre de peste zi nu erau duse niciodata la capat, implicit si viata noastra de familie era una agitata. Nu puteam merge cu S. in locuri de joaca, la cumparaturi pentru ca totdeauna plangea. Nu era ascultatoare, pleca de langa mine, nu era atenta la nimic din jurul sau, la cumparaturi nu aveam cum sa trecem neobservate pentu ca nu voia sa asteptam randul la casa de marcat. Datorita procesului teraputic si a tuturor comportamentelor problema rezolvate cu succes de catre Monica Manastireanu, acum fetita noastra este alt un alt copil, este ascultatoare, are rabdarea necesara sa-si astepte randul nu numai la cumparaturi ci si in alte situatii ivite.

Fata de perioada in care imi duceam copilul la centru, acum imi este atat de usor intrucat nu doar mi se explica, ci mi se si demonstreaza. Monica Manastireanu, mai intai imi explica scopul unei activitati, de unde incepem, cum incepem si unde trebuie sa ajungem, dupa care imi ofera un model interactionand cu fetita mea.

Este foarte important sa ai un model privind cum sa faci o activitate terapeutica cu copilul tau, astfel ca am fost foarte atenta la mimica, expresiile faciale si tonul vocii folosite de Monica intrucat aproape niciodata nu se intampla ca Monica sa interactioneze cu fetita mea si sa nu aiba succes. Fetita o asculta si face totul bine, are succes cand este cu Monica.

De altfel, relatia fetitei mele cu Monica este una foarte apropiata, ii face placere cand vine Monica la noi, sta in compania ei tot timpul, o analizeaza, vrea sa se joace cu ea. Chiar si cand Monica nu este la noi dupa o anumita perioada cere sa o revada, cand cineva suna la interfon isi doreste sa fie Monica!

De asemenea, si relatia lui S. cu Ermina este una foarte apropiata. In pauzele dintre activitatile din coordonare, Ermina o deconecteaza pe S. cu jocuri inedite, bucurandu-se impreuna de ele. Ermina ii creeaza o stare de bine lui S., este foarte inventiva cu joculetele.

Imi este foarte usor sa-i generalizez fetitei mele oriunde m-as afla cu ea notiunile pe care le-a invatat in terapie. In primul rand pentru ca cunosc activitatile specifice din terapie intrucat le practic si in al doilea rand pentru ca fetita mea ma asculta oriunde m-as afla cu ea.

Tot timpul Monica mi-a explicat cum sa ma comport cu S., mi-a oferit model pentru abordarea oricarei probleme, dupa care pun si eu in practica pana cand invat, pana cand reusesc si eu cu fetita mea, sub atenta indrumare a Monicai.

Dragi parinti, de aceea este atat de important ca noi parintii sa fim implicati 100% in recuperarea copilului pentru ca totdeauna si oriunde te­­­­-ai afla cu copilul vei sti sa abordezi orice fel de comportament. Nu este simplu, dar progresul si satisfactia vin doar muncind, te bucuri impreuna cu copilul tau si cand progreseaza, dar si cand intampina dificultati.

Noi nu am ales cea mai simpla solutie sa o ducem pe S intr-un centru specializat. Am ales ca eu, mama lui S. sa fiu partasa la tot ce are de invatat si sunt mandra de mine si de alegerea mea. Timpul copilului trebuie fructificat cu activitati placute, nu sa stea pe drum in masina prin frig, caldura.

Trainingul de masa a fost un real succes! S. nu accepta multe feluri de mancare, dar astazi fetita mea mananca variat, masa de fructe este inclusa in meniul ei zilnic, mananca ou fiert, avocado, ficatei de pui, piure, branza telemea, ciocanele de pui, afine, banana, para, kiwi etc. Imi amintesc perfect cum la una din coordonari, Monica a facut-o pe S. sa manance afine, doar cu un “Te rog, mananca!” spus pe un ton duios, dar atat de convingator pentru S. Multe din alimentele si fructele refuzate au devenit ulterior foarte dorite de fetita mea. Datorita diversificarii alimentare si a includerii fructelor in meniul zilnic, problema cu care care fetita mea se confrunta de mult timp, si anume constipatia, a disparut fara sa mai fiu nevoita sa apelez la suplimente.

Trainingul de toaleta a fost un alt succes al fetitei realizat de Monica Manastireanu, astfel in doar cateva zile de la initierea trainingului de toaleta, S. cerea spontan la toaleta. Inainte trebuia sa-mi dau seama prin unele gesturi ale fetitei ca are nevoie la toaleta, acum cere spontan de fiecare data acest lucru.

Inca de la prima sedinta de coordonare, Monica a observat ca S. avea lipsuri considerabile pe partea de limbaj, fetita pronunta doar cateva cuvinte si acelea nu se intelegeau, spunea doar cuvinte la cerere, spontan nimic. Avea sunete problematice (F,G,L,R,S,T,V,N). Astfel aceasta activitate a fost de lunga durata, dar rezultatele nu au intarziat sa apara. Cu metode inedite, Monica Manastireanu a reusit sa o faca pe S. astazi sa spuna lucruri spontan, sa ceara ceea ce isi doreste, sa-si spuna nevoile si dorintele. Monica tine foarte mult ca cuvintele sa fie spuse tare si clar, sa aiba o dictie corecta, astfel ca nu a fost necesar sa merg cu fetita la sedinte de logopedie.

De multe ori imi amintesc cum Monica la coordonari avea momente de maxima inspiratie in a gasi o solutie care sa o ajute pe fetita mea sa pronunte diferite sunete si sa-i dezvolte pas cu pas limbajul ca sa ajungem la rezultatele de care acum ne bucuram.

Contacul vizual este un alt aspect care s-a imbunatatit cosiderabil la S., din copilul care nu se uita niciodata cand il strigai sau cand voiai sa-i spui ceva, acum este atenta, raspunde si impartaseste contact vizual tot timpul.

Monica Manastireanu si Ermina Popescu sunt oamenii pe care atat S., cat si noi dorim sa ii avem tot timpul alaturi. Iar relatia mea ca mama terapeut ABA cu Monica si echipa ei este una minunata, daca la primele supervizari aveam emotii coplesitoare, acum rezonez perfect cu Monica Manastireanu si Ermina Popescu. Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a scos-o in cale pe Monica, este o prezenta impunatoare care poate parea dura, dar dupa ce o cunosti mai bine iti dai seama ce om sensibil si intelegator este.

Va multumim, Monica si Ermina, pentru ca ati avut rabdare cu mine, va multumim ca ati avut incredere ca pot fi mama terapeut ABA! De asemenea, va multumesc pentru faptul ca in fiecare zi fetita mea este precum o floare, incepe sa-si desfaca petalele!

Voi reveni cu parcursul minunat al fetitei noastre S.

 

Familia Preda, parintii lui S.

24 mai 2023