Raluca si Sorin, parintii lui Alexis - finalul terapiei

Am revazut de curand filmuletele din primele luni de terapie ale lui Alexis. Este putin spus, ce emotie s-a revarsat in inimile noastre la vederea acelor imagini, pentru ca peste emotia revederii au venit toate trairile momentului.

Suntem dupa aproape 4 ani de terapie si lucrurile se prezinta cu totul altfel acum. Progresele si acumularile de cunostiinte, modul de manifestare si relationare au venit ca o avalansa, adaugandu-se la acumularile anterioare, formand bulgarele progresului din ce in ce mai mare. E greu sa selectezi o comparatie cu trecutul, pe care uneori incercam sa-l uitam, dar si pentru ca toate transformarile sunt momente de viata activa si normala, din care e greu sa extragi unul anume.

Si totusi, daca as incerca sa-l descriu pe Alexis acum, in viata de zi cu zi, ar fi cam asa:
Are o independenta foarte mare daca ne gandim la abilitatile de auto-ajutorare. Merge singur la baie, se poate spala pe dinti, se imbraca/dezbraca si-si aranjeaza lucrurile, tot singur. Isi intoarce hainele care sunt pe dos, se orienteaza dupa eticheta pentru a se imbraca corect. Bineinteles, exista momente cand nu vrea sa o faca, dar nu pentru ca nu ar sti sau nu ar putea, ci doar dintr-o dorinta de a se opune, dorinta izvorata dintr-o personalitate puternica sau o nerabdare a ceea ce urmeaza sa faca.

Merge la gradinita, este fericit ca o face, a inceput sa participe la activitati si sa se implice, sa raspunda si sa sa fie interesat in a o face si a fi apreciat, sta la masa, nu mai iese din clasa, respecta programul si colaboreaza cu educatoarele si copiii, si toate acestea, fara insotitor.

Este fascinat de lucruri noi, participand si la activitati optionale: dansuri, Master Chef, inot etc

Are o imaginatie bogata, ii place sa creeze situatii, povesti, ii place sa implice un partener si sa regizeze jocul.

La joaca, in parc, se indreapta catre copii, intrebandu-i, “Vrei sa ne imprietenim?”, “Pe mine ma cheama Alexis, vrei sa ne jucam impreuna?”, cu o caldura si o disponibilitate pe care am vazut-o la putini copii, dar in acelasi timp, si respinge, evita cand un comportament i se pare agresiv, ceea ce arata ca nu mai este singur in lumea lui, ci interactioneaza.

Are o memorie vizuala si orientare in spatiu extraordinare, recunoscand locuri prin care a fost cu 2 ani in urma, si nu doar ceva semnificativ, ce putea sa-l atraga. De exemplu si-a dat seama si a exprimat ca s-a gresit drumul, pentru ca a recunoscut ca drumul acela ducea la X si nu la Y, amandoua fiind doua destinatii cunoscute si vizitate.

Are o bucurie imensa sa fie in mijlocul oamenilor, ii priveste, ii plac sau nu, ii retine, ii recunoaste si-si aminteste de ocazia intalnirii lor.

In ceea ce priveste, modul in care decurg activitatile, atat in cadrul terapiei pentru autism cat si la gradinita, prin efortul Monicai Manastireanu si al terapeutului, Bogdan Serban, Alexis a facut progrese considerabile:
– coloreaza dupa/fara model, foloseste corect culorile; daca vede ceva care il impresioneaza (ex : halou lunar, apus sau rasarit de soare), cere sa-l deseneze, cu ajutorul unui adult, participand la desen, indicand culorile si avand preferinte de amplasre in pagina.
– stie poezii, cantece, rugaciuni; il surprindem adesea prin casa cantand;
– decupeaza, lipeste, modeleaza;
– completeaza singur fise cu diferite cerinte, stiind sa spuna ce-a avut de facut;
– compara multimi, diferite obiecte, animale, fructe, stiind si precizand ce au in comun sau diferit;
– cunoaste si utilizeaza corect pronumele si toate formele lui;
– utilizeaza corect adverbele si locutiunile adverbiale, dobandite prin terapie sau auzite; deasemenea, preia in mod firesc expresii pe care le aude si pe care apoi le foloseste corect in diferite situatii, noi sau similare, in mod creativ;
ex: “ooo ! ce frumos este cerul/peisajul !”,”ooo ! asa ceva n-am mai vazut, in realitate !”, vara la mare cu bunica:” ce este linia aceea ?” “orizontul”, “ce este orizontul ?” ,”orizontul este locul unde ochii tai vad ca marea se-ntalneste cu cerul”, seara la culcare, cu mama: “tu stii ce este orizontul?”, “?!”, “orizontul este locul unde se-ntalneste marea cu cerul”, a doua zi “as vrea sa merg cu barca departe pe mare…”, “cat de departe ?”, “pana la orizont, sa vad orizontul”.

In casa, are si responsabilitati, de care de cele mai multe ori isi aduce aminte singur sa le faca (de exemplu: are grija sa puna apa la pisica, sa goleasca gunoiul din camera lui).

Acum se joaca corespunzator cu mingea (suteaza, prinde, arunca, bate mingea, se joaca singur cu mingea la perete), cu masinutele (le impinge, le incarca ), joaca jocuri in tandem (macao, razboi, nu te supara frate), joaca mima, iar jocul lui preferat este de a crea situatii, in care el este personajul dar si regizorul.

Contactul vizual este mult imbunatatit, privind interlocutorul caruia i se adreseaza.

Are o gandire logica, insotita de curiozitate si creativitate, are sisteme clare de amplasare in timp, spatiu si relationare.

Cunoaste zilele saptamanii, lunile anului, data din calendar, ziua din saptamana, cunoaste si foloseste corect semnificatia cuvintelor azi, maine, ieri, stie in ce zi se afla, participa si la planificarea activitatilor de weekend impreuna cu familia, isi planifica activitati personale zilnice, stie ce a facut, ce va face in urma sau peste cateva zile. Stie in ce zi se afla si cate zile mai sunt pana pleaca intr-o excursie mult dorita de weekend (” o sa fie un weekend pe cinste!!!! “, ” o sa traim o aventura adevarata !!!”, “ooo! ce aventura!”). La intoarcere povesteste ce a facut, unde a fost, iar povestile de weekend, seara la culcare sunt construite prin relatarea tuturor momentelor zilei, fapt ce arata cat de prezent a fost si cat de intens a trait.

Cunoaste anotimpurile, lunile lor, caracteristicile lor cat si activitati legate de fiecare anotimp.

Vorbirea sacadata, fara inflexiuni, ca a unui robotel (care avea farmecul ei, ce-i drept) a devenit una expresiva, cu inflexiuni, muzicala, imbogatita cu exclamatii de entuziasm, fara sa fi facut sedinte de logopedie, ajungand la aceasta performanta cu ajutorul lui Bogdan Serban si al Monicai Manastireanu care au lucrat intens pe aceasta zona in care Alexis avea dificultati.

Cunoaste foarte multe lucruri, poarta conversatii pe multe teme, pune multe intrebari, unele legate de zonele lui de interes, altele legate de explicarea unor cuvinte ( ce inseamna “x”?)

Intre Alexis si Bogdan Serban s-a creat o relatie de prietenie extraordinar de frumoasa. Bogdan, cu rabdare si profesionalism a lucrat cu el zinilc in decursul acestor ani si impreuna cu Monica Manastireanu au fost foarte implicati in educarea si formarea lui Alexis. Prin munca sustinuta a acestei echipe minunate, Alexis ne arata astazi ce copil minunat este.

Relatia cu Monica Manastireanu este in continuare una minunata. In zilele in care stie ca vine Monica Manastireanu la supervizare, nici nu vrea sa doarma de pranz, cand vorbimi  cu Monica la telefon, intreaba ” Cu cine vorbesti?”, “cu Monica”, “Monica mea ?”. Vrea sa fie ca Monica (ex: “vreau sa am pielea maro ca tine”,”vreau sa am si eu coc”), vrea sa plece acasa cu Monica dupa supervizare.

Prin supervizarea activitatii si a programului de terapie, Monica Manastireanu a reusit sa gasesasca solutii pentru zonele delicate ale comportamentului lui Alexis, sa verifice progresul si acumularile dobandite, stabilind un program optim de terapie. In acelasi timp, s-a situat mereu langa inima lui Alexis pentru a urmari reactia lui Alexis, a gasit metode de a gestiona problema si ne-a invatat cum sa preluam mentinerea compartamentului gestionat.

Alt exemplu ar fi cand Alexis nu voia sub nicio forma sa se urce in tobogane. Se vedea ca este fascinat de ele, dar ii era foarte frica si refuza categoric apropierea de ele. Bogdan Serban si Monica Manastireanu au reusit sa desensibilizeze zona. Treptat, Bogdan a fost cu el in parcuri si la strand in mod repetat pana cand reactia lui Alexis a fost corectata si acum ii face chiar o placere foarte mare sa se dea pe tobogane.

Ideea de retinut este ca orice problema intampinata pe parcursul terapiei, a fost abordata si corectata/imbunatatita de Monica Manastireanu; apoi  Bogdan Serban si apoi noi ca parinti preluam  si continuam mentinerea comportamentului gestionat de catre ei.

Sunt recunoscatoare si convinsa ca terapia si munca depusa de Monica Manastireanu si Bogdan Serban a fost si este cea mai buna sansa de recuperare pentru Alexis.
Aveti toata recunostiinta noastra pentru atatea zile de munca depusa cu dragoste si implicare alaturi de Alexis.
Multumim pentru ajutorul acordat, efortul si daruirea de care dati dovada si pentru tot ce va urma.

Pot fi contactata prin intermediul Monicai Manastireanu pentru mai multe detalii privind terapia si evolutia copilului meu.

P.S: In octombrie, la ultima evaluare la medicul neuropsihiatru, (R. G.) acelasi medic care a urmarit evolutia lui Alexis pe tot parcursul terapiei, a consemnat evolutia si recuperarea lui foarte buna si a luat in considerare schimbarea diagnosticului initial (TSA).

28 octombrie 2016

Raluca si Sorin, parintii lui  Alexis