Iulia si Cristi Rus, parintii lui S.

La varsta de 2 ani si 4 luni, S. a fost diagnosticata cu Autism atipic. Imi aduc aminte perfect acea zi. Era o zi rece si ploioasa de toamna, vremea parca ne prevestea temutul diagnostic pe care urma sa-l primim. Inimile ne tremurau de frica in momentul in care doamna psihiatru R.G. a intrat pe usa cabinetului gata sa ne spuna diagnosticul lui S.

Nu se poate exprima in cuvinte durerea pe care am simtit-o in momentul in care am auzit cuvantul Autism, parca timpul s-a oprit in loc si o multime de intrebari ne invadau mintea. Cu ce am gresit? Ce trebuia sa fac diferit? Daca actiunile mele ar fi fost diferite in educatia lui S., in viata de zi cu zi, unde ne-am fi aflat in acest moment? Incercam sa ma transpun intr-o alta viata, in care totul era perfect si Autismul sa nu existe.

Pentru prima data imi era frica de viitor, de ceea ce va urma din momentul in care vom iesi din cabinet, ce terapie o sa urmeze S., care o sa fie evolutia si starea ei. Cuvintele doamnei doctor au fost ca un dus rece pentru noi, ne-am trezit la realitate in momentul in care am auzit ca trebuie sa facem ceva cat mai repede, ca timpul pierdut n-o sa-l mai recuperam si ca terapia Aba este singura care are rezultate si ca trebuie sa incepem cat mai devreme.

S. in tot acest timp se juca pe canapea, absenta din toata discutia noastra, neintelegand ceea ce se intampla. Se juca cu un castel gol, trist si invechit probabil de multitudinea mainilor micute care l-au sucit si rasucit pe toate partile. In mintea mea, l-am transformat in castelul nostru maret dintr-un taram indepartat, unde tati si cu mami erau regele si regina iar S. printesa vesela si frumoasa a acestei povesti. Si pentru ca amenintarea era puternica si inamicul era prezent aveam nevoie de o armata, de un scut care sa ne protejeze regatul de adversarul numit Autism. Stiam ca doar cu o armata puternica si bine organizata vom invinge! Am facut un juramant, un juramant esential pentru recuperarea printesei S., ca o sa facem tot posibilul sa alegem cea mai puternica armata condusa de cel mai iscusit capitan!

Ajunsi acasa, devastati dar totusi puternici, am inceput cautarile cu scopul gasirii unui centru care sa aiba rezultate in privinta recuperarii copiilor cu autism, unde noi sa o inscriem pe S.

Am aflat ca centrul Horia Motoi este un centru de notorietate si i-am contactat telefonic pentru a programa o vizita. In urma discutiei telefonice ni s-a precizat ca nu aveau locuri disponibile. Am continuat cautarile si  bine am facut! Astfel, am descoperit-o pe Monica Manastireanu! Dupa o cercetare mai amanuntita am aflat ca Monica Manastireanu a coordonat centrul Horia Motoi, ca au fost copii recuperati sub coordonarea ei (unul din cele mai importante criterii de selectie a coordonatorului a fost acesta) si ca atare am stiut ca doar pe ea o vrem!

Interesandu-ma despre Monica Manastireanu (www.autisminfantil.ro)  am aflat ca ea aplica programul de terapie intensiv de 8h/zi, la domiciu. Cerand o parere doamnei psihiatru despre Monica Manastireanu, ne-a spus ca vom fi pe cele mai bune maini daca am reusi sa lucram cu ea si ca face minuni cu toti copiii cu care lucreaza, copiii care lucreaza sub indrumarea ei progreseaza foarte bine, dar ca i se pare ca ii forteaza mult prea mult pe copii prin numarul mare de ore din cadrul terapiei (8 ore) si ca sunt de ajuns 2, cel mult 3 ore de terapie pe zi. Acest lucru nu ne-a speriat, dimpotriva, ne-a determinat si mai mult sa facem tot posibilul sa incepem terapia cat mai devreme alaturi de Monica Manastireanu.

In ziua urmatoare am luat legatura cu Monica Manastireanu care in acel moment nu avea locuri disponibile, cu toate acestea am stabilit o intalnire. In cadrul acestei intalniri Monica Manastireanu ne-a prezentat metodele si programul terapeutic. Eram de-a dreptul captivati de modul in care ne vorbea Monica Manastireanu, cu cat profesionalism si cu cata claritate si transparenta ne raspundea la toate intrebarile. Am plecat foarte linistiti, incantati si cu toate nedumeririle clarificate.

Deoarece in acel moment Monica Manastireanu nu avea niciun loc disponibil am decis sa asteptam atat timp cat este nevoie ca sa incepem terapia Aba sub indrumarea ei deoarece odata ce am intalnit-o pe Monica Manastireanu nu am mai vrut sa o pierdem iar eu si sotul meu eram siguri ca vrem sa colaboram cu ea. Intr-o seara, Monica ne-a surprins cu un telefon si ne-a dat vestea mult asteptata, urma sa incepem terapia din data de 5 decembrie. Nu va pot spune cata fericire si entuziasm a fost in sufletele noastre cand stiam ca avem privilegiul de a o avea pe Monica Manastireanu alaturi de noi in aceasta batalie.

S. a inceput terapia in data de 5 decembrie 2016 avand 2 ani si 5 luni. Am inceput cu un program de 4 ore/zi, urmand sa extindem terapia la 8 ore pe zi.  Monica ne-a prezentat clar si concis toate activitatile din cadrul terapiei transmitandu-ne incredere deplina in tot ceea ce face. Devotamentul fata de copil, unit cu vointa de desavarsire o face pe Monica Manastireanu orientata catre unicul sau scop, recuperarea fetitei noastre.

Inceputul terapiei a fost si momentul in care am cunoscut-o pe Ramona Popescu, primul terapeut al lui S. Din prima zi S. a indragit-o foarte mult dezvoltand pe parcursul terapiei o relatie frumoasa cu ea. Ramona, plina de imaginatie si entuziasm, o fire spontana si originala reusea mereu sa-i capteze atentia lui S., sa o faca sa inteleaga activitatile din cadrul terapiei. Ea este atenta cu S. si inca de la inceput a facut tot posibilul ca sa o mentina prezenta pe S. in toate activitatile. Este foarte receptiva la toate informatiile primite din partea Monicai Manastireanu punandu-le in practica perfect. Fermitatea, perseverenta, consecventa si promptitudinea de care da dovada o fac pe Ramona sa reuseasca sa asigure bunul mers al activitatii de zi cu zi. Munca colosala, devotamentul de care da dovada mereu si rabdarea cu care gestioneaza fiecare problema a lui S. o face de admirat.

In momentul inceperii terapiei am realizat ca problemele lui S. sunt mult mai mari decat ne imaginam. Au iesit la suprafata multe comportamente problema ale lui S., am realizat ca ea nu mananca multe alimente provoacandu-si greata doar cand le vedea si faptul ca nu bea nimic dulce nu era doar un moft de-al ei. Inainte de inceperea terapiei S. nu statea la masa sa manance linistita si mereu masa se transforma intr-o adevarata cursa, trebuind sa alerg prin toata casa sa o fac sa manance sau stand in fata televizorului vizionand desene animate. Astfel, Monica Manastireanu ne-a sfatuit mereu cum sa procedam cu S. si in afara terapiei, un aspect ce nu trebuie neglijat si este foarte important pentru noi parintii. Acum, datorita Monicai Manastireanu si metodelor sale care intotdeauna s-au dovedit eficiente, momentul in care luam masa s-a transformat intr-un moment linistit in care toti stam  la masa si mancam.

Problemele specifice autismului ale lui S. dinainte de terapie, asa cum urma sa descoperim ulterior, erau destul de multe si serioase. Pe parcursul zilei existau multe momente in care S. plangea deoarece nu reusea sa comunice cu noi si aproape niciodata nu stiam ce-si doreste; nu arata cu degetelul catre un obiect anume ci ne lua de mana si ne ducea catre zona in care se afla obiectul dorit iar noi trebuia sa ghicim; nu rostea niciun cuvant; se servea singura cu apa sau cu mancare daca avea la indemana dar niciodata nu cerea; nu reactiona si nu se intorcea atunci cand o strigam pe nume; contactul vizual era slab, uneori inexistent; nu avea simtul pericolului dezvoltat, mereu trebuia sa fim cu ochii pe ea sa nu faca ceva care sa-i puna viata in pericol; nu se juca cu alti copii in parc; nu raspundea si nu facea ce ii ceream, imi dadea mereu impresia ca nu intelege ce ii spun, ce vorbesc cu ea.

Mancarea reprezenta o adevarata problema deoarece nu manca destul de multe alimente, tot ce era dulce, fructe, legume crude, sucuri, siropuri, combinatii de alimente pe care le manca separat dar niciodata impreuna (ex. manca painea separat si sunca separat dar niciodata combinate) nu le accepta sub nici o forma, provocandu-si greata atunci cand i le dadeam. Asa ca, stiind-o pe S. foarte incapatanata si cat de urat reactiona la vederea acestor alimente imi venea greu sa cred ca ea va accepta sa manance vreodata alimentele mentionate mai sus. Cu calm, cu maiestrie si cu siguranta, Monica Manastireanu a reusit sa-i dea lui S. toate  felurile noi de mancare.

Acum S. vine singura la masa atunci cand Monica o cheama, Monica Manastireanu doar tine lingurita in fata ei iar S. se intinde sa manance singura din lingurita… nu-mi venea sa cred ceea ce vedeam. Uneori erau si cate 8-9 alimente introduse de catre Monica intr-o singura zi, in momentul de fata avand aproape 60 de alimente noi, toate fiind introduse cu succes. Acum S. accepta si mananca cu placere toate alimentele introduse de Monica chiar si alimente combinate, Monica descoperind ca principala cauza a refuzului fiind textura acestora. Astfel, analizand cauza si ce anume ii provoaca disconfort lui S. a gasit solutia acestei probleme.

De asemenea, a descoperit ca anumite feluri de mancare S. le manca doar avand televizorul pornit la desene animate si ca acele feluri de mancare nu le accepta in alt context, de exemplu la masa cu televizorul oprit.  Monica Manastireanu a rezolvat aceasta problema iar acum S. mananca la masa, fara televizor.

Dupa ce Monica Manastireanu si Ramona Popescu au gestionat problemele legate de alimentatie, Monica m-a ghidat si pe mine pas cu pas sa-i dau fetitei mele sa manance feluri noi de mancare, stand la masa fara a avea  tableta sau televizorul pornit. Monica a reusit sa ii dea lui S. si anumite siropuri medicinale pe care eu nu reuseam sa i le dau atunci cand S. era bolnava. Acum ma bucur de faptul ca pot sa fac si eu acest lucru, respectiv cand S. este bolnava sa pot sa ii administrez Nurofen sau orice fel de alt sirop.

Inca de la inceputul terapiei mi-am dorit ca S. sa nu mai poarte scutec, am vorbit cu Monica Manastireanu in aceasta privinta spunandu-mi ca va aborda acest lucru doar ca o va face la momentul potrivit, momentul potrivit fiind acel moment care sa-i asigure lui S. succesul. Atunci cand a introdus trainingul de toaleta, Monica a stat o zi intreaga, desensibilizarea facandu-se fara probleme, fara accidente. Acum S. cere singura sa faca la olita, chiar si noaptea se trezeste si se cere la olita, astfel doarme linistita fara sa ude patul. Nici macar atunci cand iesim in parc sau mergem la plimbare nu exista accidente, se abtine pana ajungem acasa sau spune ’’fac pipi’’. Este o mare realizare si o etapa importanta peste care am trecut cu usurinta datorita Monicai Manastireanu!

Prezenta Monicai, de fiecare data, o face pe fetita noastra foarte bucuroasa. O iubeste foarte mult pe Monica si atunci cand intra Monica pe usa sare de fericire, la propriu, strigand incontinuu ’’Nica’’ ’’Nica” si imbratisand-o cu multa afectiune! Vreau sa specific faptul ca Monica Manastireanu de fiecare data cand a fost nevoie de prezenta ei, a fost alaturi de noi fara sa tina cont de numarul de ore petrecute.

Monica Manastireanu m-a surprins de multe ori cu intuitia foarte fina pe care o are, se conecteaza foarte bine cu S., o simte, reusind sa imi spuna cum se va comporta S. intr-un anumit moment, cand va reusi S. sa faca anumite lucruri. De asemenea, m-a surprins cu spontaneitatea sa reusind sa gaseasca o rezolvare rapida in orice situatie.

Un alt comportament problema cu care ne confruntam era ca atunci cand ieseam la plimbare sau in parc cu S, ea nu accepta sub nicio forma sa mai plecam din parc sau sa intram in casa de la plimbare.

In parc, parca nu ma vedea, alerga haotic, nu ma asculta indiferent ce ii spuneam. Ca sa evitam neplacerile create de plecarea din parc, o lasam pe S. sa stea atat timp cat voia ea, dar uneori interveneau anumite situatii neprevazute si eram obligati sa plecam din parc. Si atunci incepea haosul. S. incepea sa planga, sa tipe, se arunca pe jos incercand astfel sa ma faca sa cedez si sa aman plecarea.  Drumul catre casa era un calvar, mi se zbatea tot drumul in brate zbierand si incercand chiar sa ma loveasca uneori.  La fel se intampla si atunci cand intram in scara blocului, S. tipa si se arunca pe jos.

Aveam mari emotii atunci cand ieseam din casa, pe parcurs am dezvoltat chiar si o frica inexplicabila la fiecare iesire de-a noastra.

Observand cu atentie toate problemele existente atat in comportamentul meu dar si in al lui S. atunci cand incercam sa o scot din parc, sa ne plimbam pe strada sau sa intram in scara blocului, Monica Manastireanu a conceput un plan pentru a gestiona acest comportament problema al lui S.

Nu mi-a venit sa cred cand am vazut ca S. era extrem de ascultatoare, nu s-a impotrivit nici macar o clipa Monicai, iesea linistita din parc ori de cate ori Monica o striga, se plimba linistita de mana cu Monica Manastireanu pe langa parc fara sa incerce sa scape si sa fuga in parc, s-a intors de fiecare data in casa fara sa existe nici macar o mica problema. In parc, Monica isi facea resimtita prezenta in preajma lui S.; S. o asculta pe Monica, nu mai alerga haotic, venea la Monica ori de cate ori aceasta o striga iar daca Monica ii spunea ca nu are voie sa faca ceva fetita o asculta.

Ce uriasa schimbare a fetitei noastre, sa nu se impotriveasca atunci cand e chemata catre casa chiar si dupa 5 minute in care a stat in parc, sa mearga atat de frumos de mana cu Monica in drum spre casa, mi-a umplut sufletul de bucurie si recunostinta! Chiar si in scara blocului unde S. se tavalea pe jos, acum intra linistita, fara sa se impotriveasca. Monica Manastireanu a reusit si de data aceasta sa ne castige admiratia pe deplin prin strategia bine pusa la punct. Dupa aceea, Monica m-a ghidat pas cu pas si m-a ajutat ca iesitul afara cu S. sa nu reprezinte  o problema. Totul a fost un succes, S. a fost si este chiar si acum foarte ascultatoare, vine la mine din orice situatie si in orice moment atunci cand o strig, putem pleca din parc oricand fara ca S. sa planga si sa se arunce pe jos.

Atat in casa cat si afara, S. mergea in permanenta pe varfuri, acest obicei afectand-o intr-un mod negativ. Monica Manastireanu a gasit o solutie  pentru aceasta problema, reusind sa o faca pe S. sa calce tot mai corect, pe toata talpa. Ea a gestionat acest comportament problema cu S. atat in casa cat si afara. Cu ajutorul Monicai Manastireanu, S. a scapat de purtat incaltaminte ortopedica si doar prin metodele ei mersul i s-a corectat incredibil.

Monica Manastireanu a dat dovada mereu de adaptabilitate facila la orice situatie problematica avand darul intuitiv de a-l cunoaste si intelege pe copil dintr-un gest si o privire. Este de admirat cum orice problema pe care o are S.  Monica Manastireanu o gestioneaza cu atata usurinta! Dupa ce problema este depasita imi da si mie toate explicatiile necesare punandu-ma si pe mine sa abordez situatia, aratandu-mi mereu cum sa procedez.

Cerintele Monicai Manastireanu in privinta alegerii unui terapeut sunt foarte stricte si nu a facut niciun compromis atunci cand a trebuit sa alegem cel de-al doilea terapeut; ea nu a selectat pe nimeni dintre persoanele care s-au prezentat la interviu.

La un moment dat, din echipa Monicai  a venit Adriana Barbu, cel de-al doilea terapeut cu care a avut norocul sa lucreze S. Astfel am reusit sa extindem terapia la 8h/zi. La inceput eram sceptica ca S. va putea rezista 8h/zi, in total 40h/saptamana, fiind mica, dar de la inceputul colaborarii cu Monica am stiut ca in acest mod lucreaza si ne-am lasat condusi de ea avand incredere in metoda ei.

La fel ca si cu Ramona Popescu, S. a indragit-o pe Adriana din prima clipa. Adriana,o fire determinata, mereu pozitiva si cu zambetul pe buze reusea sa-i capteze atentia lui S. pe parcursul terapiei facand-o atenta, prezenta si atrasa de fiecare activitate. S. era vesela intotdeauna pe parcursul orelor de terapie atat cu Adriana cat si cu Ramona, fetele reusind sa o atraga in diverse jocuri in timpul pauzelor dintre activitati.

In timpul terapiei se lucreaza doar cu usa camerei deschisa, eu aud tot ce se intampla si pot sa intru in camera si sa ma uit la ce face fetita mea ori de cate ori imi doresc acest lucru.

Inainte ca S. sa inceapa terapia dupa-amiaza cu Adriana, oricat incercam noi parintii sa o tinem prezenta existau multe momente in care S. devenea neatenta si intra in lumea ei. Din cauza faptului ca aveam si dupa-amiaza activitati casnice de facut incercam sa o implic si pe S. dar devenea rapid neinteresata iar in zilele in care nu ieseam in parc sfarsea din nou in fata televizorului. Faptul ca a inceput sa faca terapie si dupa-amiaza m-a linistit extrem de mult iar gandul ca este in camera alaturi de Adriana, alte 4 ore pe langa cele 4 de dimineata cu Ramona si nu in fata televizorului sau facand activitati care nu o ajutau cu nimic, reprezenta o usurare pentru mine stiind ca face doar ce este benefic pentru o evolutie pozitiva a starii ei.

Dupa doar o saptamana cu program de 8h/zi am remarcat deja schimbari in bine la fetita noastra. Era mult mai prezenta si reusea sa se concentreze mult mai usor la activitati. Nu mi s-a parut deloc constransa in timpul terapiei si nici obosita dupa terminarea ei. Stiam ca doar cu 8 ore de terapie vom obtine rezultatele mult dorite dar atunci cand am si avut ocazia sa vedem cu ochii nostri impactul pozitiv pe care-l au cele 8 ore de terapie nu ne-am mai dorit niciodata ca S. sa faca doar 4h de terapie pe zi.

Nu am avut si nici nu avem nevoie de sedinte de logopedie din exterior deoarece Monica Manastireanu insista foarte mult pe limbaj avand multe strategii care sa-l ajute pe copil sa rosteasca primele cuvinte si sa-si dezvolte limbajul in cel mai curat si perfect mod cu putinta, fiind o perfectionista si la acest capitol ( am vazut multe filmulete cu copiii cu care lucreaza Monica si care vorbesc foarte clar).

Din anumite considerente Adriana Barbu nu a mai reusit sa vina la S. Aceasta veste ne-a devastat pur si simplu. Observand evolutia spectaculoasa a lui S. dupa 8h de terapie in fiecare zi, primind vestea ca va trebui sa ne intoarcem la 4h/zi de terapie ne-am simtit disperati. Monica, o fire optimista, venind in supervizare si gasindu-ma plangand, m-a linistit spunandu-mi ca totul se va rezolva si ca va veni un alt terapeut din echipa ei.

Monica Manastireanu are o capacitate extraordinara de a ne insufla incredere si curaj pentru a putea depasi orice obstacol si mereu a gasit o rezolvare la orice problema fiind alaturi de noi, sprijinindu-ne si ridicandu-ne moralul de fiecare data cand a fost cazul, gasind in ea un adevarat sprijin. Pe aceasta cale iti multumim inca o data pentru tot ceea ce faci pentru noi, Monica!

In urma eforturilor depuse de Monica, Ramona si Adriana, fetita noastra dupa 6 luni de terapie a inceput sa repete cuvinte, sa spuna multe cuvinte cu sens, sa recunoasca si sa denumeasca obiecte, forme, culori, animale; sa-si arate partile corpului; sa inceapa sa-si exprime dorintele; sa se joace anumite jocuri; se spala pe dinti singura; mananca cu furculita fara nicio problema; bea apa din cana sau cu paiul ceea ce inainte nu reusea; urca si coboara scarile fara ajutor; reuseste sa sufle in lumanare sau sa faca baloane de sapun ceea ce inainte nu putea; este mult mai  prezenta, reusim sa comunicam cu ea, incepe sa raspunda cu da sau nu atunci cand este intrebata ceva; a scapat de scutec si chiar cere atunci cand vrea sa faca la olita; recunoaste membrii familiei; incepe sa dezvolte un interes pentru copiii din parc fiind foarte vesela atunci cand ii vede.

S. a evoluat minunat pana acum si asta datorita Monicai Manastireanu care prin rigurozitatea si experienta ei nu avea cum sa dea gres dar si a Ramonei Popescu si a Adrianei Barbu care au aplicat in fiecare zi metodele Monicai cu succes. Ne bucuram ca avem prilejul de a va scrie experinta noastra alaturi de aceasta echipa extraordinara! Alaturi de ele stim ca fetita noastra se va recupera si asteptam cu nerabdare sa va povestim finalul acestei povesti!

Se spune ca un vis pe care-l visezi impreuna cu ceilalti este de fapt realitatea! Realitatea este ceea ce v-am povestit in randurile de mai sus, un vis pe care-l aveam dinainte de a o cunoaste pe Monica Manastireanu!O realitate pe care o traim cu totii: parinti, bunici, tusi si unchiu, prietenii…  Iti multumim Monica ca esti cel mai iscusit capitan si ne conduci catre o victorie sigura in lupta pe care o dam!

Iulia si Cristi Rus, parintii lui S.

7 septembrie 2017