HORIA – sau cum se adevereste zicala “Dupa ploaie se arata soarele…”

Cand esti parinte, copilul devine centrul universului tau… Iti doresti sa faci totul pentru copilul tau. Si, in acelasi timp, iti este greu sa admiti ca ar putea fi ceva in neregula cu el…

Asa au decurs lucrurile si in cazul nostru. Am observat primele semne in jurul varstei de 2 ani, cand limbajul baietelului nostru se rezuma la doar cateva sunete si 2-3 cuvinte simple. Nu ne-am impacientat foarte tare, intrucat cei cativa pediatri pe care ii consultaseram pana atunci ne-au linistit spunandu-ne ca oricum “baietii vorbesc mai tarziu”… Sa-i vorbim cat mai mult si va incepe si el curand sa vorbeasca. Asa ca am asteptat… A trecut mai bine de jumatate de an si nu s-a intamplat nimic. Apoi, la insistentele bunicilor ingrijorati, am fost la primul consult psihiatric. In urma unei evaluari amanuntite, s-a constatat ca, intr-adevar, este vorba despre o intarziere in dezvoltarea limbajului si ni s-a recomandat integrarea copilului in colectivitate. In speranta ca va incepe sa vorbeasca printre ceilalti copii, l-am inscris la gradinita. Acest lucru nu l-a ajutat, ci dimpotriva. Intrucat nu stia sa comunice, era mai mereu marginalizat si lasat deoparte, in timp ce ceilalti copii isi desfasurau activitatile zilnice. In paralel, am inceput o serie de investigatii neurologice si psihiatrice, iar in urma acestora, a reiesit faptul ca nu era nimic in neregula cu Horia din punct de vedere fiziologic. Doar acea intarziere in dezvoltarea limbajului, dar pentru care nu se stia exact cauza… Am fost complet dezorientati… Unele pareri spuneau ca trebuie sa facem terapie zilnic cu copilul, 8 ore pe zi, altele sustineau ca o ora pe saptamana ar fi suficient. Unii medici spuneau ca nu este nimic in neregula cu copilul, altii ca ar putea fi vorba de o tulburare din spectrul autist.

Am petrecut mult timp cautand o explicatie pentru acea intarziere de limbaj. Intr-un final, am decis sa luam drumul strainatatii, in cautarea unui diagnostic clar (Horia avea atunci 3 ani si jumatate). Am petrecut o saptamana in Italia, timp in care Horia a trecut printr-o serie de teste de evaluare din toate ariile de dezvoltare (cognitiva, motrica, a limbajului etc). Am facut si teste genetice si un RMN. Nu am obtinut un diagnostic precis. Din punct de vedere medical era “Clinic sanatos”… Ni s-a spus sa continuam ceea ce lucram deja cu el la acel moment (adica 2-3 ore de logopedie si terapie comportamentala cu un specialist in limbaj) si sa colaboram cu totii in a stimula copilul cat mai mult posibil.

Intorsi in tara, am realizat ca trebuie sa facem mai mult pentru Horia, ca deja trecuse mult timp iar progresul lui de pana atunci fusese foarte incet. Am apelat la asociatia ARCAR, mai precis la Ermina Popescu, care ne fusese recomandata de catre o cunostinta care colaborase cu ea pentru fiul lor.

Dupa evaluarea lui Horia, ni s-a recomandat inceperea terapiei ABA, cu 2 terapeuti, 8 ore pe zi. Astfel le-am cunoscut pe Oana Balan si Roxana Olteanu, fetele “de aur” care l-au invatat pe Horia sa vorbeasca. Sub atenta supraveghere a Erminei, progresele au fost uimitoare. Zi de zi, ceas de ceas, cu pasi mici, a-nceput constructia limbajului copilului nostru. Dupa doar 2 luni, invatase deja cateva zeci de cuvinte, pe care apoi a-nvatat sa le transpuna in propozitii. Au urmat constructii mai dificile, explicarea sensurilor cuvintelor, a situatiilor amuzante si comicului de situatie, lucruri care noua, celorlalti, ni se par firesti. Daca un copil normal invata mult prin imitarea adultilor si prin observarea mediului inconjurator, Horia a trebuit sa fie invatat, sa i se explice, sa i se arate…

Dupa aproximativ jumatate de an, a mers din nou la gradinita. La inceput insotit, pe rand, de cele doua terapeute.

A fost o incantare sa aflam ca micutul nostru s-a integrat bine in colectiv, reusind sa indeplineasca sarcinile zilnice si sa socializeze adecvat. Astfel, a reusit sa parcurga fara insotitor grupa mare. Desigur, s-a lucrat in continuare cu el acasa (circa 4-5 ore/zi), pentru a sedimenta ceea ce nu reusea sa inteleaga foarte bine la gradinita.

Un rol important in acest sens l-a avut cea de-a treia terapeuta cu care am lucrat pentru cateva luni, Mara Gheorghiu. Alaturi de ea, Horia a descoperit si latura artistica a terapiei, latura anterior neglijata in detrimentul dobandirii unui vocabular cat mai bogat si mai variat.

Astfel, la finele a doi ani deloc usori, cu multe suisuri si coborasuri, avem marea satifactie de a ne privi copilul absolvind clasa pregatitoare si de a asculta fascinati peripetiile din prima lui tabara scolara…

Le multumim terapeutilor care au fost alaturi de noi, care ne-au indrumat si ne-au oferit suport in momentele dificile, care au dat dovada de multa rabdare, tact si profesionalism atat in relatia cu copilul, cat si in cea cu noi, parintii!

Parintii lui Horia

decembrie 2015