Familia Ors, parintii lui A. - inceputul terapiei

Dupa 1 an si jumatate de terapie

Suntem parintii lui A., locuim in Constanta, iar la varsta de 2 ani si 10 luni, baietelul nostru a fost diagnosticat cu ADHD.

De la 2 ani si 5 luni ne-am dat seama ca este ceva in neregula cu baietelul nostru pentru ca acesta: nu raspundea cand era strigat, nu sustinea contactul vizual, nu arata cu degetul, era foarte speriat de orice sunet, orice zgomot (aspirator, masina de spalat, ventilatorul de la baie, robotul de bucatarie). La varsta de aproape 3 ani copilul nostru nu manca singur, si inca mai avea nevoie de Pampers pe timpul noptii.

In aceasta perioada am fost nevoita sa plec la Bucuresti pentru ca imi gasisem serviciu in acest oras. Odata stabiliti in Bucuresti am inceput sa colaboram cu centrul X unde A. a facut terapie timp de 4 luni, timp in care nu am observat niciun progres la baietelul nostru, ba mai mult, devenise frustrat, nu mai voia sa intre in camera in care facea activitati, plangea, nu mai accepta sa stea la masa sau pe scaunul unde aveau loc acestea. Astfel l-am retras pe  A. de la acel centru si am inceput sa cautam alte optiuni pentru a continua terapia.

Am citit despre multe centre, despre coordonatori, dar mi-a atras atentia ceea ce am citit despre Monica Manastireanu care a lucrat si a coordonat Centrul Horia Motoi timp de 5 ani. Era ceea ce imi doream eu avand in vedere faptul ca ea lucreaza si in prezent cu aceeasi echipa cu care a lucrat si in Centrul Horia Motoi. In acel moment Monica Manastireanu, care lucreaza cu un numar mic de copii, nu l-a putut prelua pe A.  in terapie, dar spre norocul nostru peste cateva luni l-a preluat pe copilul nostru in terapie.

La 4 ani cand a inceput sa lucreaze cu echipa condusa de Monica Manastireanu, A. nu  putea sa coloreze, sa modeleze, sa picteze sau sa desfasoare vreo activitate independenta. Inca din prima luna de terapie au inceput sa se vada progrese in ceea ce il privea pe baietelul nostru.

Lucrul care pe noi ne-a multumit si ne-a dat incredere a fost acela ca lui A. ii facea placere sa faca tot felul de activitati specifice terapiei si avea o relatie foarte buna cu terapeutele. Pe parcursul primelor luni de terapie A. a inceput sa invete foarte multe cuvinte, cerea obiectele pe care si le dorea, a inceput sa manance singur folosind adecvat tacamurile, era mai afectuos, lucru care m-a bucurat foarte mult, incepea sa inteleaga ce vorbim cu el. De asemenea si-a diversificat registrul alimentar, a invatat sa ceara si sa foloseasca independent toaleta.

O problema mare pe care o aveam cu A. era faptul ca era frecvent constipat si eram nevoita sa il duc la doctor de urgenta, dar problema se rezolva doar temporar. Monica Manastireanu a constatat ca acest lucru afecta si demersul terapeutic. Din cauza crampelor abdominale atentia lui A. era mult diminuata. M-am bucurat si am apreciat mult faptul ca Monica Manastireanu a abordat si a rezolvat cu succes aceasta problema a lui A., dupa care echipa a continuat mentinerea comportamentului adecvat.

Un alt motiv de ingrijorare a fost acela ca atunci cand ieseam cu A. pe strada, in parc, copilul meu nu raspundea la nimic din ce-l intrebam, nu era atent, se uita doar la copaci si la frunze. In casa tinea tot timpul in mana un copacel de jucarie pe care-l privea. In momentul in care i se lua copacelul A. tipa si plangea. La fel, Monica Manastireanu a abordat si a rezolvat  aceasta problema si in casa si afara, iar echipa a continuat sa mentina comportamentul adecvat. In acest moment pot iesi cu A. pe strada, in parc fara sa mai am nicio problema.

Acum, dupa un an si jumatate de terapie, copilul nostru este un copil schimbat: are contact vizual mult mai bun, picteaza, coloreaza, deseneaza, a invatat poezii si cantecele, vorbeste in propozitii si fraze, pune intrebari, mananca singur si corect, citeste, face adunari simple iar din toamna va merge si la gradinita.

Am fost surpinsa cand intr-una dintre zile A. l-a intrebat pe tatal lui: “De ce este weekendul atat de scurt?”. Intre terapeute si copilul nostru s-a creat o frumoasa relatie de prietenie, atat baietelul nostru cat si terapeutele folosesc nume de alint, iar in weekend le aminteste din dorinta de a impartasi cu ele evenimente intamplate.

Echipa formata din Monica Manastireanu, Nicoleta Dalu, Georgiana Radu si Tudora Enache au muncit intens, cu daruire si implicare.

In prezent A. lucreaza cu Georgiana si Tudora. Relatia pe care copilul meu o are cu Georgiana este una speciala. A. se intelege cu Georgiana din priviri si o alinta tot timpul “Georgi”.  Le spune tuturor ca prietena lui este Georgi si ca o iubeste mult. Nu este weekend fara sa ne spuna ca: “Georgiana a zis, Georgiana a facut asa! Sa facem si noi cum face Georgiana“. Sau ne zice tot timpul: “ Asa face Georgiana!” ca sa facem si noi, parintii, la fel ca Georgiana. In fiecare weekend, Georgiana este prezenta cu noi in casa aducand zambetul pe chipul lui A. De asemenea, o data cu intrarea in echipa a Tudorei Enache, care este o fire ludica, copilul meu s-a deschis foarte mult in sensul ca este mai rebel, isi sustine cu mai multa tarie punctul de vedere.

Pe tot parcursul terapiei activitatea terapeutilor a fost coordonata de Monica Manastireanu care cauta intotdeauna si gaseste solutiile ca baietelul nostru sa progreseze de la o zi la alta. Ceea ce am apreciat intotdeauna la Monica Manastireanu a fost faptul ca orice strategie aplicata in cadrul terapiei ne-a fost explicata, ba mai mult, ne-a ascultat si a tinut cont de nevoile si de parerile noastre.

La inceput cand am vazut-o pe Monica Manastireanu mi-a creat impresia ca este prea tanara si moale iar eu cautam o persoana care sa-mi inspire siguranta.  Din momentul in care a venit acasa la noi in supervizare am cunoscut-o cu adevarat pe Monica Manastireanu, care dimpotriva era foarte hotarata, sigura pe ea si exigenta in tot ceea ce facea, stia bine ce are de facut, avand o echipa de terapeuti bine instruita si gata sa “ porneasca la drum”. Ne-am dat seama de profesionalismul si daruirea cu care Monica Manastireanu se implica in tot demersul terapeutic al  lui A.,  gasind intotdeauna solutii in rezolvarea problemelor comportamentale  ale copilului nostru.

In urma supervizarii   Monicai Manastireanu,  copilul nostru a facut progrese mari, de aceea o recomand cu caldura si altor parinti care se confrunta cu aceleasi probleme ca ale noastre.

Carmen Orş

aprilie 2014