Elena, mama lui Constantin - dupa 5 ani de la incheierea terapiei

Anii au trecut foarte repede, Constantin este acum elev  in clasa a V-a la o scoala renumita din Bucuresti. Scriu aceste randuri pentru a incuraja parintii care au copii cu TSA sa lupte, se poate! Inca de la inceput vreau sa subliniez un lucru foarte important, nu mi s-a cerut sa scriu ceva anume sau numai de bine, ci doar sa fiu sincera si sa prezint faptele asa cum s-au desfasurat in cei patru ani de scoala, cu bune  si cu rele.

Clasa pregătitoare a fost ceva relativ usor, invatatoarea era tanara fara prea multe pretentii, iar eu nu am fost chemata la scoala pentru comportament inadecvat. Incepand cu clasa I, povestea se schimba putin. Noua invatatoare avea multi ani de experienta si pretentii pe masura. De la inceput Constantin a fost remarcat atat de parintii celorlati copii cat si de invatatoare ca fiind un copil foarte destept, cu carisma si foarte placut la chip. Nimeni nu si-a dat seama ca a fost un copil cu probleme.

In clasa a I-a am fost chemata la scoala, mi s-a comunicat ca era extrem de agitat, raspundea neintrebat, era obraznic cu invatatoarea, nu o asculta, scotea niste sunete ciudate iar intr-o zi a facut o criza de nervi si s-a tavalit pe jos in clasa. Pentru diminuarea agitatiei l-au ajutat uleiul de peste si Mentat. Invatatoarea l-a trimis la psihologul scolii iar dupa cateva sedinte raspunsul a fost ca nu are nimic, nici macar ADHD. Dupa o perioada de timp totul s-a rezolvat iar eu ma bucuram foarte mult cand parintii copiilor sau bonele ma opreau si imi spuneau cum colegii lui il descriau acasa pe Constantin : citeste cel mai bine din clasa, face adunari, scaderi si stie foarte multe, este foarte destept. Invatatoarea nu a inteles niciodata de ce un copil atat de inteligent care are si cultura generala simte nevoia sa atraga atentia intr-un mod negativ, in conditiile in care el oricum atrage atentia prin lucruri pozitive. In mare cu acest lucru ne-am luptat cel mai mult  in clasa a I-a si in clasa a II-a.

Sunt foarte incantata, acum Constantin isi face singur temele, nu are nevoie de niciun ajutor, nu a ramas niciodata la orele de pregatire, nu a fost insotit la scoala de nimeni in timpul orelor, la toate concursurile a obtinut  note intre 9 si 10. Chiar si acum dupa atatia ani ma intreb cum au reusit Monica Manastireanu si Ermina Popescu (o sa le fiu vesnic recunoscatoare ) asa o minune, dintr-un copil care la aproape 4 ani nu folosea pronumele personal, era negativist, agitat si multe altele, sa aduca copilul la un stadiu in care sa castige concursuri la Limba si Literatura Romana cu 10 si sa ia si bursa de performanta. Este incredibil! Constantin isi da seama de dezacordurile care le aude la televizor, de exemplu, intr-o zi vorbea o domnisoara care se dorea elevata iar dupa cateva minute Constantin a spus: „Mai treci fetito pe la scoala!”.

Au fost in acesti patru ani momente extrem de placute atat pentru mine cat si pentru invatatoare. In clasa a II-a a fost singurul care a obtinut 100 de puncte la un concurs de matematica. Nu va imaginati bucuria mea si a invatatoarei  reprezentata prin notele lui bune. La evaluarea nationala nu a avut nicio greseala, vorbeste si scrie in limba engleza (a fost la Cambridge).

Cu mare drag am participat la toate serbarile de sfarsit de an scolar. E asa o bucurie sa vezi cum este strigat pentru a primi diplome la concursuri scolare, diploma pentru rezultate foarte bune la invatatura. ATUNCI REALIZEZI CA A MERITAT SA FACI TOT POSIBILUL  PENTRU COPILUL TAU!  Sunt fericita pentru ca am cu cine purta o discutie, aproape pe orice tema, imi face complimente cand spune el ca sunt imbracata cu stil sau ma critica daca este cazul.

Mergem impreuna la cumparaturi, aranjeaza pe banda alimentele, stie ce sa aleaga pentru casa, stie ce ne lipseste si ce e si mai important cunoaste valoarea banului si daca isi doreste un joc care este foarte scump  renunta singur. De multe ori se duce si singur la cumparaturi si am incredere sa ii dau cardul sa faca plata.

Constantin merge singur la scoala cu autobuzul, sunt patru statii; la fel se si intoarce, tot cu autobuzul. Este o mare bucurie pentru noi parintii pentru ca nu mai alergam la scoala sa il ducem si sa il aducem inapoi. A meritat fiecare ora de terapie, este independent, se descurca singur si are doar 11 ani, abia impliniti !

De aproape trei ani îsi face singur dus, nu se dezbraca in fata mea si imi cere sa-i respect dreptul la intimitate. La capitolul foarte bine  mai pot trece si faptul ca face baschet,  am fost surprinsa foarte placut sa vad ca isi asculta antrenorul si respecta toate regulile,  scrie poezii care sunt publicate in revista scolii (este la o scoala renumita) face rime, are simtul umorului foarte dezvoltat, isi da seama imediat daca este ironizat (emisiunea lui preferata este Cronica Carcotasilor ), a invatat sa minta, chiar a semnat un test in locul meu, intr-un cuvant il duce mintea la multe smecherii. Are un prieten foarte bun, prietenia lor dureaza de trei ani, parintii copilului sunt de acord si sunt incantati deoarece copilul lor are un prieten cum este Constantin.

La capitolul greseli, cea mai mare a fost atunci cand i-am cumparat tableta, mai exact de ziua lui, cand a împlinit vârsta de 10 ani. L-am lasat foarte mult sa se joace, devenise dependent de jocuri iar rezultatele la scoala au inceput sa scada, de la F.B la B. Problema era ca devenea extrem de furios atunci cand din diferite motive nu avea acces la tableta. NU RECOMAND tableta , telefon …acestor copii care au avut probleme, se poate duce de rapa tot ce s-a construit cu foarte multa munca. M-a chemat invatatoarea la scoala sa-mi spuna ca este schimbat, ca nu isi face toate temele, ca a inceput sa minta, ca nu isi noteaza totate exercitiile pe care le are de facut. Atunci i-am facut lui Constantin un program privind accesul  la tableta, cate o ora sambata si duminica si am luat din nou hotararea de a merge la psiholog. Psihologul ne-a spus ca si pentru el este o provocare sa lucreze cu un copil atat de inteligent care are doar o problema emotionala pe care nu stie sa si-o gestioneze si anume furia. Aceasta furie a venit la „pachet” cu jocurile de pe tableta. Am inlocuit tableta cu alte activitati: iesiri in parc, jocuri creative, o sa mergem la un curs de desen (este foarte talentat).

Mentionez ca intodeauna m-am tinut de cuvant atunci cand i-am promis ceva, are mare incredere in mine, incerc sa fiu cea mai buna prietena a lui. Nu uit sa fiu si ferma si sa-l controlez atunci cand este cazul. Recomand parintilor sa faca cat mai multa terapie, ajuta enorm copilul sa ajunga cat mai aproape de firesc, normal.

In fata unui om care este inzestrat cu har (mie imi place sa spun ca ramane in cartea de istorie), nu pot decat sa ma inclin si sa spun: respect Monica Manastireanu ! Consider ca este aproape o minune sa ai norocul de a fi acceptat in echipa Monicai Manastireanu  si a Erminei Popescu; daca ele nu reusesc sa scoata tot ce este mai bun la un copil, nici altcineva nu reuseste, atat de bune sunt! Rar am vazut o echipa… echipa in adevaratul sens al cuvantului cum este cea formata de Monica Manastireanu si Ermina Popescu. Cele doua se completeaza extrem de bine una pe cealalta, impreuna gasesc solutii pentru orice problema.

Sfat pentru parintii care lucreaza cu Monica Manastireanu: ascultati si faceti intocmai cum va cere, este pacat sa pierdeți timp pretios, rezultatele nu vor intarzia daca veti lucra in echipa ! Si acum regret ca nu am ascultat pe loc  sfaturile Monicai Manastireanu, tot timpul aveam ceva de comentat, insa anii mi-au demonstrat ca a avut dreptate in fiecare sfat pe care mi l-a dat. Ii cer scuze ! Noi oricum pastram legatura, are un loc special in inima mea si a familiei mele, o adoram si o iubim, ea ne-a transformat copilul intr-o minune!

Cu  mare drag  raspund  la orice intrebare parintilor care  sunt  la  inceput  de drum, sau care simt nevoia vorbeasca  cu cineva care a trecut prin aceasta  experienta. Pot fi contactata prin intermediul Monicai Manastireanu.

Elena, mama lui Constantin

9 septembrie 2015